Virusul păcatului
S-a ivit din senin riscul de moarte,
timpul trece nepăsător,
izolați în case așteptăm,
să plece de unde a venit.
Viața se teme,
totul ne separă înclusiv aerul,
nu trebuie să ne atingem,
cerul, pământul și ruga
singurele ce ne aduc lumina
ne lasă să o privim pe fereastră.
Doamne, mă întreb,
cine aruncă peste omenire molima?
Sigur nu tu, cred că tot oamenii
risipesc virusul păcatului
când unii au ajuns în culmea orgoliului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre orgoliu, poezii despre moarte, poezii despre aer sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.