Poezii despre sarguinta, pagina 2
Altul îți este drumul
Mă uit la tine și suspin, știindu-ți dinainte soarta,
Îți țin în a mea privire chipul fragil, o formă cum nu mai există alta.
Suspin nu din tristețe, ci cu ascunsă bucurie,
Conștient fiind de vremea ce va să vie.
Poate că nu înțelegi nimic acum, totul în jur părând difuz,
De parcă viața ți-ar fi închipuirea unui zeu păgân, ursuz.
Poate că cerul îți pare departe, și simți pământul rece și neprimitor, mult prea aproape.
Poate că te întrebi, cum m-am întrebat și eu odată,
Oare această lume e un accident, sau există ceva ce ține totul laolaltă?
Te-ai îngrijit cu sârguință de sarcinile lumești,
Ai învățat să scrii, să citești, să desenezi și să muncești.
Simți totuși că ceva lipsește, de parcă cineva a rupt o pagină din propria-ți poveste.
Este această lipsă, cea care nu îți dă pace, oprindu-te din a trăi cum inimii tale îi place.
Și poate crezi că nu ai încercat destul până acum,
Că poate toți ceilalți din jur sunt sănătoși, și tu nebun.
Par a fi atât de fericiți, fugărind apusul și încercând din răsputeri să ignore neajunsul.
De ce să nu faci și tu la fel, îți zici, de ce să te scuturi de praf, de ce să te ridici?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre încordare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sănătate
Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda
Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul și prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni și lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluți cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, să vin m-a implorat,
Dar eu cu politețe și fin l-am refuzat,
Spunându-i să aștepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
Că până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok și poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit că merge la vreo amantă-n sat,
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: