sangera

Vertical

Şira de spinare poate să cadă oricum
dar nu în genunchi, sângele nu se-ncovoaie,
ochiul numai sub o singură pleoapă se poate trage. A lui.
Sunt viu şi colorat de pofte ca un veston de grenadir,
sunt viu şi aştept iarba
la gura morţii, ca la gura sobei.
Poţi sângera cu aroganţă, poţi fi
în vrajba dintre întuneric şi viaţă
martorul
inflexibil.
neiertător
vânzător de indulgenţe...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Ah, visul cum mă coace
Şi setea cum mă scurmă,
Cu mreaja de fantasme,
A zborului din urmă...

În spinii nedreptăţii
Şi crucea de căinţă,
Trist licăre lumina,
Din biata conştiinţă...

Cum sângeră sub teascuri,
Cu strugurii mâniei,
Amarul muncii drepte
Şi fructul omeniei...

Nădejdii dintr-o oră,
O lună sau un an
Se-nchid în carapce,
De mituri şi slogan...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubita mea nu vorbeşte nimeni

şi-a prins un trandafir
pe omoplat
spinii au rupt cuvintele
sângera abundent
am cărat-o în spate
până la peşteră
în golul imens
nu era decât liniştea

trăieşte de două vieţi
în acelaşi loc
tăcerea ei mă fascinează
îşi prinde părul
în zeci de silabe nerostite

doar o dată a spus
trăiesc
de atunci zilele se repetă

în spirala multicoloră

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Câteodată amintirea-i bună
Şi te scaldă-n liniştite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ţi sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieţii.
Au rămas şi îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeţii
Sub un cer aducător de moarte.

Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Şi nici din neiubire pentru ea.
A săvârşit însă-o greşală mare,
Şi-acea greşală nu i-o pot ierta:
A vrut şi-un alt părtaş la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră şi moare,
Şi minţile-mi se-aprind de-o ură grea,
Şi-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaş lângă iubirea sa!

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

un ochi de hârtie purta
în golul acela adânc
dintre pleoape
scriau pe el toţi acei care
lumina i-o traversau

de la o vreme
nu mai lăcrima
îşi înţelese rostul
hârtia sângera uneori
şi inima i se umplea de cuvinte
din ele împletea drumuri
pe care se ducea
venea
de fiecare dată mai ninsă
de fiecare dată mai nouă

astăzi închide ochiul
şi tace
rând pe rând

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un albatros ce nu se dă răpus

În pragul iernii, sângeră durerea,
Urcată pe o etajeră-n pod,
Lăsând în urma paşilor tăcerea
Pe lemul unde carii nu mai rod.

Scris-am prea mult cutreierând prin soartă
Ca albatroşii cerului înalt,
Făcându-mă poetul ce vă poartă
În versul mort din luna de cobalt.

Azi visele lovind peste picioare,
Cu liniştea din trupu-nlăcrimat,
Îmi sângeră durerea pe covoare
Lăsând în urmă cerul întristat.

Doar nuferii mai înfloresc în suflet,
Mai albi ca versul ultimului gând,
În ei uniţi vă văd ca într-un cuget,
În umbletul durerii mele dând.

[...] Citeşte tot

poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine

Te-nconjoară norii, ceţuri se aştern,
Slăvile-şi alungă stolurile-n zare,
În străfunduri, noaptea iese din Infern,
Pentru privegherea zilei care moare.

Singură în munte, gândurile-ţi plâng,
Sângeră o stâncă şi-ţi inundă pieptul,
Norii, în privirea-ţi tristă, se răsfrâng,
Şi se-ascunde Luna făr-a-şi cere dreptul.

Corbii îşi aruncă strigătele-n vânt,
Glasul tău îşi strânge vorbele-n suspine,
Mintea îţi învârte singurul cuvânt
Care-ai vrea s-apară din tenebre: "bine".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul un câine pe şosea

Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconştientul, cui îl las?

Din când în când, îi este dat să cadă,
Şi el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Şi, uneori, solemn, într-o baladă.

Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Şi ne uneşte câteodată plânsu-mi.

Mi-e sufletul un câine şchiop ce vine,
Pe o şosea, prin vifor, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Foaie albă ciutură,
Setea rău mă scutură,
Şi mă roade gând nebun
Că-s o bulă de săpun
Sub a-soarelui pârjol
Dată vântului obol...

Foaie aspră scândură,
Lutul mi-l îngândură,
Şi mă vinde focului
În giulgiul trădatului
Pe arginţi, treizeci bătuţi,
De nimenea neştiuţi...

Foaie trasă-n seceră,
Slovele mă sângeră,
Şi m-aprind - stele târzii -
Versuind în poezii
Vânturându-mă în şoapte
Peste ochi adânci de noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!