Un ochi

un ochi de hârtie purta
în golul acela adânc
dintre pleoape
scriau pe el toţi acei care
lumina i-o traversau

de la o vreme
nu mai lăcrima
îşi înţelese rostul
hârtia sângera uneori
şi inima i se umplea de cuvinte
din ele împletea drumuri
pe care se ducea
venea
de fiecare dată mai ninsă
de fiecare dată mai nouă

astăzi închide ochiul
şi tace
rând pe rând
toate cuvintele

poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autovindecare

când se astâmpără urletul inimii
lacrimile se retrag în păsări şi nu ne mai caută
doar ne curg în seminţe de zbor
rând pe rând
vămuind cu moartea – ne trecerile

mă înghite dimineaţa mototolită-ntr-un gând

dincolo de cuvinte sunt şi ochi care
hulpav înhaţă sensurile şi judecă
de cele mai multe ori strâmb

e duminică

poezie de Daniela Guzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată că veni în zbor o albină. Era chiar regina roiului pe care flăcăul o scăpase de la pieire. Se roti ea de câteva ori prin iatac, cerceta pe rând buzele celor trei domniţe adormite şi se aşeză în cele din urmă pe gura aceleia care gustase din miere. Şi astfel putu Prostilă să o recunoască dintr-o dată pe cea mai tânară şi mai frumoasă dintre domniţe. Şi numaidecât se risipi vraja, de parcă nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adânc şi toţi acei care fuseseră prefăcuţi în stane de piatra îşi recăpătară înfăţişarea omenească.

Fraţii Grimm în Regina albinelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi are o soartă în viaţă: o cărare pe care trebuie s-o străbatem şi care, de fiecare dată este nouă. În ceea ce ne priveşte pe noi actorii, cărarea nu este un drum bătut pe care putem să mergem cu ochii închişi şi de fiecare dată este o nouă căutare în noi, în situaţie, în stare, în relaţia cu publicul!

citat celebru din emisiunea Ieri, azi, mâine de Mircea Albulescu (TVR)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e în palmele mele calde

îi simt fiecare bătaie
cuvintele cad încet pe covor
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

inima ta e aici cu mine
să nu-ţi fie teamă
în lumea asta nouă vei fi cel mai iubit
dintre cei mai iubiţi
să ne aşezăm
dragul meu
să gustăm începutul

inima ta e aici cu mine
ea a ajuns prima
să nu-ţi fie teamă
am învăţat să ne iubim

deci
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om ar trebui să se nască încă o dată în prima zi a lui ianuarie. Să înceapă o nouă pagină albă. Să îşi facă o nouă gaură în curea sau să o încheie cu o gaură mai puţin, în funcţie de circumstanţe ; dar, mai presus de toate, lăsaţi fiecare om să se încingă de unul singur încă o dată, cu faţa îndreptată înainte şi să lase deoparte orice interes legat de evenimentele apuse şi de trecut.

citat din Henry Ward Beecher
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masa rotundă

La masa rotunda toţi ne-am aşezat,
Fiecare, în stilul lui, povestea vieţii şi-a redat.
Am ascultat, la rând, pe fiecare,
Fiecare cuvânt, fiecare exprimare,
Ne-am corectat, cu blândeţe şi fineţe
Şi am văzut, vesele, multe feţe,
Care mai de care mai timide,
Mai suple, sau mai solide,
Toţi având un singur gând,
Opera lirică, în pagină, aplicând.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima de cântec

S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
şi plângea şi tăcea
şi cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
şi râdea în palmă
şi plângea din ochi
şi lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înţeleg
dar prin asociere am înţeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toţi la fel
şi am văzut că luna îşi ascunde faţa de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că şi ele pot răni
şi am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare faţă
şi cuvintele au crescut purtându-mă pe braţe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, aşa că m-am decis s-o aştept
şi-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori şi răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul transei

rostul transei a murit la fiecare întâlnire
golul clocotind şi-a vărsat lava
pe hârtia de scris
cuvintele au devenit cărămizi zidind ziua
pentru supunerea faţă de lucruri
am plecat stângace dintre pereţii falşi
şi gesturi letargice
unde firimiturile de soare au încheiat ziua
în palma deschisă mişună eonii
ca nişte plumbi
purtători de scoarţă de copac

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine toamna

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieţii şi văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viaţă şi, azi, ce-abia mai sunt!

Am vrut din piatră tare să modelez statuie
Iubirii. Şi un templu am vrut ca să-i zidesc,
Să tai spre templu trepte pe care să se suie
Îndrăgostiţii vremii, toţi cei ce se iubesc.

Mi-e gura, azi, amară de-atâta amăgire!
N-a mai rămas nimica, nimic din tot ce-am vrut.
Tot ce-am clădit cu trudă, surpatu-s-a-n neştire
Şi visul, azi, mi-l sprijin pe mucezitul lut!

Unde a fost statuia, se cască-o groapă-adâncă,
Unde zidiri de templu, se-ntind prăpăstii rând!
Doar treptele rămas-au, pe care mai urc, încă,
Toţi amăgiţii vieţii, acei ce mor sperând!

......................................................
De fiecare dată când toamna tristă vine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieţii şi mă întreb în mine:
Dacă surpat e totul, eu, totuşi, cum mai sunt?

poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificate de naştere

Dintr-o dată s-a făcut linişte

s-a făcut linişte ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană şi acoperiş de ţigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoţit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit şi străin
înfrigurat în pântecele acesta nou şi prea mare
ars de lumina puternică
şi nu a ştiut decât că trebuie să audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârşit
şi a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniştea casei
şi inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
şi în care nu se mai putea întoarce
aşa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi şi o putem frânge
pentru care putem muri
şi căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim aşa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile să fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldaţi
cu bucurie, durere, cu frică şi suflet viteaz
trecând orice punte şi râuri vorbitoare şi munte semeţ
cu fire colorate purtate de cel mai subţire ac
ţinut între degetele ei care ţes în fiecare noapte liniştită
în fiecare zi de pace,
inima mare a ţării

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toţi cunoscuţii...
Şi câţi au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Caşiu, tanti Nuţi...
Plecăm dintre cei vii, cu toţi, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii şi tineri...
Aşa e rostul vieţii - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Şi lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viaţă mulţi... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieţii cade bruma
Şi-n jur e-atâta noapte şi mister!

Coseşte moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veşnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câţi murim
Precum aici şi dincolo de lume?!
Şi câţi dumnezeiască frază vrem să fim?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-şi scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, îşi află fericirea...

Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înţelepciunea vieţii
sub ochii ce-i închide, neamintindu-şi vina
că nu se mai trezeşte la ora dimineţii.

Cu-aceleaşi vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate şi flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat şi-o fată...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

ceva ce îmi blochează emoţiile

răsăritul de soare iar eu într-o rochie albastră

cu toate tumorile mele maligne sub ea

pielea de conturul africii pe care zburdă

antilopele

o creştere a dorinţei de viaţă în direcţia drumurilor pe care

pleci şi nu te mai întorci

intrarea în transă:

soarele învelit în rigips / ca un perete de care te izbeşti încontinuu

albul zăpezii în acest holocaust al durerii

//

înfig în perete un cuţit şi varul cade pe jos

rochia mea albastră tremură

sunt aproape de tine / un milimetru de dorinţă vie şi pură

cu organele mele pline de prea multă apă pe care o beau

când visez/ merg drept şi mă simt învelita în ghips

lumina îşi întoarce capul către mine / de fiecare dată

suntem noi într-un deşert neputând înfrunta vântul

//

ieşirea din transă/ amesteci toate culorile cu sânge şi mergi mai departe.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Lui...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani de la prezent
şi se făcea parcă din soare o speranţă
s-a rupt precum din toate un fragment

şi se făcea din ce în ce mai boreală
şi mai lichidă şi mai grea protuberanţă
şi peste lumea mea iniţială
împrăştia lumina drept substanţă

iar eu dormeam adânc în depărtări
mulţimi pluteau în aşteptarea împlinirii
şi flori curgeau pe strada dintre zări
şi El venea pe măgăruşul prorocirii

venea să-nfrunte soartă şi destin
pe mine să mă-nfrunte-n omenie
şi printre flori coroana Lui de spini
se-ntrezarea sub văl de veşnicie...

un vis visam, un vis la o distanţă
de două mii de ani din ziua-n care
călare pe măgar ca pe-o speranţă
Lumina Lui intra în fiecare...

poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

În fiecare zi
Şi-n fiecare noapte
Am aşteptat sperând
Să te privesc în ochi
Încă o dată
Libertate

Toţi anii ăştia-n care
Mi se făcuse frig
Mi-era că n-am să pot
Pe nume să te strig

Mi-era şi dor şi sete
Şi teamă uneori
C-ai rătăcit prin lume
Că nu mai sunt culori

Cu tălpile rănite
Acum atât de-aproape
Te aşteptăm în zori
Să te întorci spre viaţă
Libertate

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Şi freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Şi de-ai fi lângă mine, câte-aş avea să-ţi spun!

Îmi eşti atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Şi nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am să dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braţ să te apuc...

Şi-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
Să nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Şi te aştept, iubite, în cuibul meu de cuc...

Să-mi umpli golul rece, în care pescăruşii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aştept cu pâine şi sare-n faţa uşii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...

Au înflorit salcâmii şi albul lor mă frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionar de rând...

La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puţin, la carte
La rând la condică la şapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!

epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La mulţi ani!" Auzim această urare la fiecare aniversare sau la trecerea dintre ani. Aceeaşi urare, mereu aceeaşi... Cu toate astea, de fiecare dată mai scădem ceva din mulţii ani care ni se doresc, până ce, într-un final, nu mai rămâne decât unul singur. Abia atunci ar trebui să ne spunem, la ceas de cumpănă: "Un an nou (cât mai) fericit!"

Mihail Mataringa (2 aprilie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începuse ca un joc, dar acum ştia coridoarele şi bolţile şi locul unde-şi pierduse braţele şi putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul şerpuitor şi simţea distincţia subtilă dintre sărut şi roşeaţă, deşi nu era nimeni şi nimic de simţit. În acelaşi fel, iubirea era iubire şi n-avea niciun obiect şi toate acestea erau Zeiţa, care-o lua tot mai departe şi mai departe dincolo de frontiera de smarald. Şi, cu toate că nu exista nici în afară şi nici înăuntru, uneori ieşea din lumea de smarald şi de fiecare dată Zeiţa venea cu ea. Puteam simţi toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închişi ori deschişi. Era atât de frumoasă şi de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuşi făcând parte din jocul de smarald.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!