Amintiri
Câteodată amintirea-i bună
Și te scaldă-n liniștite ape;
Altădată-i rea ca o furtună
Care-ncearcă sufletul să-ți sape.
Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieții.
Au rămas și îngerii, departe.
Bate vântul aprig al tristeții
Sub un cer aducător de moarte.
Ce-i cu tine, Eva? Ce-i Adame?
Vă-nspăimântă deznădejdea firii?
Inima, în felurite game,
Sângeră pe spuza amintirii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.