Toate rezultatele despre rotitor, pagina 2
Gândind
gândind prea mult infinitul
aș simți că mă dezaxez de țărână,
că stâlpul din vedere la sfârșitul străzii
e mereu rotitor
ș-o pasăre de stradă în geam plânge
scormonind îndoliate cuvinte.
cum infinitul negăsindu-ne loc precis-n el
unde într-adevăr să ne fim trăiți,
de rușine el preferă un detaliu de cenușă
ascunsă sub talpă de lună tristă acum.
iar eu, chiar cu riscul de-mi pierd spectrele cărnii
aș da de pământ cu moarte,
pricină că din dantela meului sânge blând
mi-a smuls dragu-mi frate;
că mi-a rupt o dulce verigă,
cu care plecata-am în lume
pentru crearea sentimentului de trăire
și a mă experimenta și eu pe acest expirat pământ.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rușine
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
Soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul
iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuțit și-n colțuri șoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieții
la magazinul din bulevard două șiruri indiene de umbre
inegal așezate horcăie la două uși
pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roșii
în partea dreaptă în rândul burdușit la ghișeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiți precum corbii lui Hitchcock
în partea inimii ghișeul defrișat de tristeți
doi copii și-un derviș rotitor la preț redus
vindeau poezii
pe șina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-și mai tragă sufletul pe drum
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre pâine
- poezii despre portocale
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fagure uranic
(impregnări cosmice)
am ocupat suprafața unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfințit
oricât te-aș durea nu-mi face spânzurătoare din artere
ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spațiu decât s-a lipit pe brațele vieților mele fluide
arhimede e depășit
respirația și-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne
pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greșit ritmul pământul e prea greu
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre culori, poezii despre stele, poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde sau poezii despre ritm
Unde începe dansul, unde se termină?
Nu mai numi această lume adorabilă, pentru că nu este.
Îi place să flirteze, e mai teatrală decât adierile vântului.
Geana fulgerului nu este nici bună, nici rea.
Copacul trăsnit arde ca o coloană de aur.
Ploile albastre se scurg direct lângă picioarele
albe-ale arborilor care-și deschid gurile însetate.
Oare nu vântul, răsucindu-se-n cercuri, a inventat dansul?
Oare florile n-au venit, cătinel, traversând Asia, apoi Europa,
pentru ca, în sfârșit, să strălucească acum
în grădina noastră?
Nu-i căuta acestei lumi o explicație, nici felul în care-a fost educată.
Când dervișul rotitor își începea piruetele, privea el în afara lui,
spre munții de granit cu capul în nori,
sau privea spre centrul a toate:
sămânța, oul, ideea,
care era și ea acolo,
minunată asemeni degetului mare
curbat și-atingând, cu gingășe, alt deget,
micuțul inel de logodnă
și-asta în vreme cel el se rotea,
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre degete, poezii despre copaci, poezii despre teatru, poezii despre ploaie, poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre munți
Hana
binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanțelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărți
frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor și însoțitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă
iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui ești și de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absență
piatra
[...] Citește tot
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre înot, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre superlative, poezii despre religie sau poezii despre pești
Din caierul bunicii
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit, în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet abia deslușit se propaga agale
din corpul rotitor ce îmi șoptea povești și-un somn, odihnitor.
Și tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica
căscând îmbietor, cuprinsă-n picoteală de lucrul monoton.
Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,
iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform,
pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor.
Dar, niciodată n-am aflat povestea sfîrșitului de fir,
vedeam, doar dimineața, în paner,
din nou, că fusu-i gol și apare înc-un ghem.
Și nu știam atunci, eram un torcător, ce-adună firul vieții întruna crescător.
Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins,
ca pe un nod al vieții în mersu-i necuprins.
Căci veșnică e viața, funie în univers, sudează-ntruna fire ce nu se mai sfârșesc.
Rar lângă trunchi e câte unul nelegat, e însă mic, și-n bază ancorat.
Câtă miscare-n față, cum clocotește viața,
parcă e un fitil ce mușcă-n viitor cu fiecare germen în șanse roditor.
Nestăvilita sete sorbește din trecut și-ntruna iscodește ce nu s-a mai născut.
[...] Citește tot
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre lână, poezii despre viitor sau poezii despre somn