Soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul
iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuțit și-n colțuri șoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieții
la magazinul din bulevard două șiruri indiene de umbre
inegal așezate horcăie la două uși
pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roșii
în partea dreaptă în rândul burdușit la ghișeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiți precum corbii lui Hitchcock
în partea inimii ghișeul defrișat de tristeți
doi copii și-un derviș rotitor la preț redus
vindeau poezii
pe șina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-și mai tragă sufletul pe drum
soarele la apus o portocală uriașă din care mușcă orașul
reflectat în moneda de argint căzută din buzunarul orb al poetului
și eu... așteptând la rând precum ultima zi din scriptură iubirea
poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre pâine
- poezii despre portocale
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.