Soarele la apus o portocală uriaşă din care muşcă oraşul

iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuţit şi-n colţuri şoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieţii

la magazinul din bulevard două şiruri indiene de umbre
inegal aşezate horcăie la două uşi

pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roşii

în partea dreaptă în rândul burduşit la ghişeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiţi precum corbii lui Hitchcock

în partea inimii ghişeul defrişat de tristeţi
doi copii şi-un derviş rotitor la preţ redus
vindeau poezii

pe şina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-şi mai tragă sufletul pe drum

soarele la apus o portocală uriaşă din care muşcă oraşul
reflectat în moneda de argint căzută din buzunarul orb al poetului
şi eu... aşteptând la rând precum ultima zi din scriptură iubirea

poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru nebuni

Primăvara muşcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriţi, cu cer
Şi mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara muşcă din nebunii mei
Ştiuţi multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Şi să mă asemeni cu obisnuiţii nebuni;
Primăvara muşcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara muşcă păreri anodine,
Primăvara muşcă în mod neaşteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Şi îmi mărturiseşte treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă zurlie

ninge ca la Piteşti dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroşit amar
beau ceai cu biscuiţi şi recitesc Puşkin
oraşul patinează în zigzag
latră toţi câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colţuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal
înfăşurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roşii înmuiate în vin cald
se abureşte coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioşi ca lame de oţel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnaţi de cer
iar sufletul de ţurţuri pictat în efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna există o întoarcere

tăcerea se cuibărea între noi precum un strat neaşteptat de zăpadă

i se spunea primăvară acestui anotimp mut care nici nu înflorea
nici nu prindea pojghiţă sticloasă de întristare

mă uitam în palmă pe linia şerpuindă asemănătoare unei cobre
încercând să găsesc sensul vieţii la intersecţia a două drumuri
precum crucea Sf. Andrei mi-a apărut chipul lui
oprindu-mă cu un fluierat de coaste

cu cât vedeam mai bine departele înţelegeam mai puţin
jocul ielelor în care intrasem
cu cât îl cunoşteam îndeaproape uitam aproapele care-mi devenise
înainte să-l cunosc şi mă-ndepărtam
cu moartea în oase

la întoarcere
pentru că întotdeauna exista o întoarcere
găseam o ghirlandă de flori thailandeze pe rostul inimii
şi doi elefanţi care-şi sărbătoreau ziua de naştere

şi atunci iar mă gândeam la noi ca şi cum nu aş mai fi făcut-o vreodată

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii frumos despre iubire

Să scrii frumos despre iubire,
În versul toamnei dor să pui,
Posibilul argint din fire
Să îţi imaginezi că nu-i.

Trec deznădejdile nomade
Şi Cupidon e expirat,
Cuvintele din cânt sunt fade
Nici n-au rămas, nici n-au plecat.

Volumul dorului redus
Pe undeva, la jumătate
E-aproximat şi doar dedus
Din poezii cu margini plate.

Deşi sunt lucruri alandala
Şi toate s-au întors pe dos,
Să întreţii cumva spoiala,
Despre iubiri să scrii frumos.

Să pui imaginile-n carte,
Ce dacă e o născocire?
Ce dacă visele sunt sparte?
Să scrii frumos despre iubire!

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* În zilele noastre contrabanda cu poesie (cum se numeşte trecerea poesiei preste bariere şi fruntarii, în butoiaşe cu scrumbii, în tocuri de încălţări goale pe dinăuntru, în geamantane cu două funduri sau înghiţite de oameni plătiţi, ce-aveau să le scoaţă mai apoi prin partea din dos) s-a lăţit în toată lumea, şi cei ce se ameţesc cu fumul ei amar s-au făcut puzderie, de zac în palate şi-n bordeie cu ochii daţi peste cap, îngânând stihuri înaripate.

* Poeticii sunt răpiţi din toate ţerile şi puşi, câte douăzeci într-o subpământă, să cânte necontenit, precum canarii cu ochii crăpaţi pentru ca ghiersul să le fie mai dulce, iar oamenii tâlharilor scriu cele rostite de ei pe hârtii şi le vând la preţ de piper şi enibahar.

* Vai de poeticul care-şi face un nume: e biciuit zi şi noapte pentru ca plânsul său să fie mai jalnic şi tăria leacului de suflet să fie mai desăvârşită.

* Aşa că mor fericiţi după ce li s-au muls lapţii atât de îmbelşugaţi ai elegiilor, eglogelor, satirelor, fabulilor şi ditirambilor, ce le-aduc faima nepieritoare.

Mircea Cărtărescu în Thedoros (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui hoinar...

Mi-aş face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar,
Ca să le-arăt că sunt berbant
Şi nu doar bun de insectar.
Promit să fiu un bun amant,
Că am trofee-n inventar.
Mi-aş face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar.
Ca să le-arăt că sunt galant,
O să mai las ceva-n pahar.
Deşi plec mâine în neant,
Doar pentru-o zi din calendar,
Mi-aş face viză de flotant.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat

Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperişul pun din veselie
Pereţii din iubirea ce o am

Şi piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit

Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc

O casă a sufletul se înalţă
Fără pereţi si groase temelii
Un suflet să iubească învăţă
Aud în noapte luminile inimii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni bogaţi

Doi oameni bogaţi,

Domnului nostru

Precum s-au rugat
Dumnezeu le-a dat
Masă, ceastă masă
În mijloc de casă
Şi-n mijloc de masă
Măru-i înflorit
Cu mere de-argint.
Doi îngeri din ceri
Jos se cobora,
Mere culegea,
Şi-n rai le ducea
Şi le împărţea.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut s-ajung la fericire

Am vrut s-ajung la fericire
Dar printr-o cale cât mai scurtă,
Să pot urca la împlinire
Printr-o sforţare mai măruntă.

Am vrut cu orice preţ să fiu
Voios şi sănătos într-una,
Să nu ştiu ce-i ăla pustiu
Nici să cunosc nicicând furtuna.

Când seara capu-mi las culcat
Pe patul moale, 'n oboseală
Te-aştept pe tine încântat
După o zi de osteneală.

Şi dacă nu te am cu mine
Şi dacă faţa nu ţi-o văd,
Imaginea ţi-o port prea bine
Şi-n gând şi-n suflet te revăd.

Ce fericire e la pieptul
La care stai lipită-acum!
Primind din partea ta acceptul
Se simte liber pe-orice drum.

Nimic nu mai are valoare,
Nimic nu doare, din noroi
Şi din cenuşă azi răsare
Exact ceea ce n-am fost noi.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la fericire

Dreptul la fericire
se cumpără cu lacrimi

Libertatea vine din partea Domnului
împilarea vine din partea oamenilor;

Odată cu muniţia,
soldaţilor li se înmânează
şi ordinul de a ucide;

Cine nu caută pacea
în toate drumurile vieţii lui,
nu va avea parte de ea;

Lupta cu monstrul,
cu monstrul din sine,
durează toată viaţa.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară în gura leului

burlacii vizitează america de sud vai ce entuziasm
după o vârstă florile de portocală miros mai frumos
euro este cel mai bogat fluviu şi călătoria te poartă
până la marginea bancnotei adânc în verdele junglei
primele amintiri sunt fântânile în care ochii aleg
să-şi planteze cascada lacrimilor de la rădăcină
s-au oprit din creştere mici lujeri pe obrazul murdar
al bătrânilor care îşi duc viaţa sub poduri
marile metropole cu felinare electrice
motani imenşi hrăniţi ca nişte regi
şi armata de soareci care traversează podul calicilor
în fiecare dimineaţă rod din bărcuţele micilor speranţe
curcubeul se opreşte la capătul lumii
sinucigaşul zâmbeşte după ultima ploaie
i-au îngheţat în buzunar seminţele de otravă
ciorapii rupţi în pantofii de la văduva bancherului
dar nimic nu te poate opri din plimbarea de primăvară
o zi rubensiană încape în tot oraşul
cip cirip printre ramuri te face să ai din nou
poftă de mâncare poftă de viaţă
cine mai ştie care a fost ultima ta dorinţă
înainte de a înfuleca sendvişul din geantă
o ţigară apoi şi hai să te întorci la treabă
printre cursele de şoareci pauza de masă s-a terminat

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra

Înainte de a muri soldatul dezertă din ţigară.
Înainte de a se rupe apa, femeia a răscolit în vioară.
Înainte de a se naşte bătrânul s-a uitat înapoi.
Înainte erau amândoi pe scară...
acum a rămas numai el şi floarea fără petale
egale.
În somn am avut o scară speriată
care alerga pe o cale ferată
şi se suprapuneau
se suprapuneau
peste coloana de cadavre.
Pereţii ca două talgere se loveau...

Înainte de a cânta cei din orchestră au fost larve.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu are margini

Moartea nu are margini,
ci creaţia prin care am primit limite
de evoluţie în timp,
cu posibilitatea transmiterii
vieţii mai departe
într-o fructificare deplin.

Lumea se reînnoieşte continuu,
caută-n sine să-şi descopere
izvoarele latente de magmă,
ce ţâşnesc din interior în afară,
dau alte dimensiuni cunoaşterii
în care pătrundem în fiecare zi,
să cucerim partea de univers
şi să urcăm spiral cu spiritul.

Lumina ne călăuzeşte într-un poem
ce intră-n suflet
şi ne mângâie cu fiecare rază
într-o iubire nemărginită
din care ne naştem oameni.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să văd oameni frumoşi, dar nu din punct de vedere fizic, ci oameni cu sufletul mare şi strălucitor a căror privire transmite ceea ce o mie de cuvinte nu ar putea să o facă. Acei oameni care sunt neclintiţi precum copacii atunci când asupra lor se abate furtuna, deoarece au rădăcinile puternice şi ştiu că pot renaşte din nou după fiecare provocare. Oameni calzi care îţi transmit lumină şi iubire cu un singur surâs, oameni de la care poţi învăţa ce înseamnă răbdarea, compasiunea şi empatia. Oameni care inspiră. Fii unul dintre acei oameni, continuă să inspiri!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul am văzut şi partea bună a vieţii, partea frumoasă din oameni, e valabil şi în cazul femeilor. Toate femeile au ceva pentru care merită iubite. Eu am păcătuit. Nu-mi pare rău.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa ne asediază din trei părţi: din partea propriului nostru corp, care, sortit decăderii şi disoluţiei, nu se poate dispensa de acele semnale de alarmă reprezentate de durere şi angoasă; din partea lumii exterioare, care dispune de forţe invincibile şi inexorabile pentru a se înverşuna împotrivă-ne şi a ne nimici; a treia ameninţare, în fine, provine din raporturile noastre cu ceilalţi oameni.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desuetudine

În timp ce staţiile de emisie
îşi prostituează frecvenţele
pe trotuarul eterului supra-aglomerat
iar cablurile de televiziune, telefonie şi internet
înnoadă singurătăţile,

desueta cutie poştală
aşteaptă şi acum
o scrisoare de dragoste
chiar din partea lui Dumnezeu,
din ale cărei promisiuni
să-ţi hrăneşti
partea vie rămasă din tine
când nu mai ai loc pe lume
de-atâţia oameni care nu există.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două categorii distincte de indivizi, cei care se mulţumesc să existe şi cei care încearcă să-şi motiveze existenţa. Din nefericire numărul celor din urmă s-a redus drastic în ultima vreme. Este posibil chiar să dispară. Se impune o întrebare decentă: unde va putea ajunge umanitatea paradoxal inversată?!

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea

partea hotărâtă mie din acest vis
este somnul
partea mea din fructele-noapte
este fructiera sau pomul
partea mea tristă din această noptieră
este o etajeră
în care suspend toate cărţile
scrise de alţii
partea cuvenită mie din această
moarte nu este
viaţa plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în
albul dinţilor unui surâs.

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!