risipă

Dacă sunt Femeie

Dacă sunt Femeie, Doamne, nu mai spun,
Asta sunt! las paşii înfloriţi pe drum,
Parfumat, risipă, să mă poţi vedea:
Râd! Mă-nalţ în mine, din Iubirea Ta!

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Oamenii stinşi treceau strada.
Pe trecere! Petrecere!
Doar o ţigară aprinsă sărea lasciv
la urmă în trecere...
Am stins-o!
Am stins-o de oglinda retrovizoare!
Doamne! Câtă risipă de fum
trecător... trecătoare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericol

Suflete-n degringolada
Trupuri părăsite
Nimeni nu mai stă de veghe
Numai risipă
Şi multă decădere
Pe un crunt destin
Parcă avem străjeri
Parcă am avut haiduci
Nimeni nu mai ocroteşte
Patria şi patrioţii.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

locul spre care se duc elefanţii
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viaţă
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai sus

repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puţin
acum ultima oară, câtă risipă…
nici de data asta n-am reuşit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscaţi, arşi în setea
de lumină

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-atât de greu să spun la revedere

mi-e atât de greu
să spun la revedere
că somnul încă
nu l-am îmbrăcat
e-atâta insomnie
între stele
şi luna parcă-n ciudă
s-a culcat
îmi face o risipă
de-ntuneric
şi liniştea
se zbate la ureche
mă strâng sub aşternutul
de pe pat
fiindu-mi lacrima
singura pereche.

poezie de Mirela Ciupercă (31 aprilie 2016)
Adăugat de Mirela Ciupercă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Cine sunt eu?
Aceeaşi veche şi chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăţi
Un fluture ce-şi scutură aripa
Şi moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicţie a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta linişte mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumuseţe de o clipă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

peste un timp
un alt timp
va deveni netimp
al aşteptărilor mele

de ce m-aş mira să văd
atâta risipă de frunze?

bat caii iernii în geam
cu potcoave de cimbru uscat
lent la soare
bat
doi bănuţi de argint
legaţi de glezna subţire

mi-e toamnă de frigul din noi
şi de gustul de must

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Fior pătruns de bruma tomnatică a firii –
sălbatică risipă de energii latente...
sămânţă încolţită în matricea gândirii –
o chipuire-a humii prin clipele ardente.

E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic –
prin care se-arată
viaţa-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
şi-a pomului-pom,
prin el
se-mplineşte vecia
şi o m u l
plăpândul –
în om.

poezie de Dumitru Găleşanu din Emoţii în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de clipă

Gândul bun cu DA începe,
Energia Ei i-o dăruieşti,
O iubeşti, o preţuieşti,
Răsfăţată este, dar pricepe
Grija care o-nconjoară,
Ea te urcă, te coboară.

Iar de-i sufletul pereche,
Oferind clipă de clipă,
Răsplata de a-ţi sta de veghe
Darul ei e fără risipă,
Aură de împlinire,
Cuvânt blând rostit în şoaptă,
Har, deplină dăruire,
E un vis trecut în faptă.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!