* * *

peste un timp
un alt timp
va deveni netimp
al aşteptărilor mele

de ce m-aş mira să văd
atâta risipă de frunze?

bat caii iernii în geam
cu potcoave de cimbru uscat
lent la soare
bat
doi bănuţi de argint
legaţi de glezna subţire

mi-e toamnă de frigul din noi
şi de gustul de must

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

ce tare bat ceasurile-n burg
noaptea
le simt răsuflarea fierbinte
cadenţa acelor ce cad
se ridică
adorm ca nişte soldaţi
ce umblă cu scuturi
în liniştea albă
desprind inima celor ţintuiţi
în negura zidului
şi ninge ninsoare de timp
peste piatra din burg

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat în geam

Bat în geam lumini rebele,
Zâmbitoare şi-ndrăzneţe
Ca un dans nebun de iele
Ce vor dragostea să-nveţe.

Căutând spre aşternuturi
Mi-te văd... strălucitoare,
Dezgolită-n dans de fluturi
Blândă şi seducătoare

Pari o tânără mireasă,
Toată-n alb, ca o-mplinire
Ce se vrea fi aleasă
De un enigmatec... mire.

Bat în geam, nebune vise
Dinspre adâncul unui dor,
Ce în trupul tău... găsise
Un liman... izbăvitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

după un timp
nu va mai fi timp
pentru noi
tu vei pleca
pe lungul drum
al îngerilor
eu voi rămâne lângă far
să îl aştept pe dumnezeu

după alt timp
când chiar şi timpul va muri
eu tot aici voi fi
să-ţi fiu şi să îmi fii
aceeaşi umbră din oglindă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat cuie

Bat cuie... cât pe muchii, cât pe lângă,
Am unghii violet şi răni pe mâini
Şi uneori, mă doare partea stângă
Cu drept asupra bietei mele pâini,

Bat cuie ruginite-n gardul putred
Al unui timp trecut, dar ne-ncheiat,
Bat cuie în prezentul tot mai şubred -
Cu mersu-mpleticit şi-ncovoiat,

Bat cuie-n toate, până la scânteie,
Şi-ndur scrâşnind acutele dureri,
Oricum, am cam uitat să fiu femeie,
Trudind peste puţinele-mi puteri.

Bat cuie, dar cu gândul sunt departe,
Trăind poveşti din timpuri de demult,
Şi mă ascund în filele de carte -
De după ele, sufletu-mi ascult,

Bat cuie-n basme, le agăţ în grindă
Şi cad, mă scurg de vlagă în pământ,
Boabe fierbinţi încep să se desprindă
Şi-mi curg peste genunchii tremurând,

Bat cuie-n cer-să leg de veşnicie
Tărâmul nesfârşitei suferinţi,
Bat cuie în tăceri şi-n nebunie
Şi-i răstignesc în versul meu pe sfinţi...

poezie de Emilia Amariei din Confluenţe literare (24 noiembrie 2016)
Adăugat de Emilia Amariei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

mă-nvăluie toamna
cu umbre cărămizii
şi frunze veştede
mi se zbat lângă tâmplă
lasă-mi timp
doamna mea
între noapte şi zi
o răsuflare şi alta
curând
voi îmbrăca
rochia neagră a iernii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum bat in geam

Cum bat la geam frumoase flori de veghe
Pe langa nepasatu-mi somn ce-n stele se dezmierde;
Iar zumzetul de gaze devin-a-tale soapte.
Nimic nu-nseamna lume!
Da-mi cerul inapoi!
Mareu, in timp, sa fim noi, amandoi...

Spre tine gandul creste
Sub aripa ce moare;
Eterna, printre stele, tristetea se coboara...

Cu fiecare trecere secunda ne invata
Ce inseamna trairea: o viata!

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-şi despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi şi vise pierdute
în ploaia ce cade şi curge
atât de târziu pentru noi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e toamnă de noi
iubesc şi urăsc acest
anotimp aproape incert
nici nu mai ştiu câtă umbră
de frunză am strâns
ca să-mi fie culcuş
în camera asta oarbă
mi-e frig şi mi-e toamnă
de noaptea scăldării
în gheţuri ce dorm
şi adorm toate ferestrele verii
în ruginiul uitării
mi-e teamă şi dor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripi bat

oricâte ierburi
crescute haotic
în mâluri
te-ar mângâia

oricâte ape
ce duc spre nicăieri
te-ar spăla

oricâte ceruri
s-ar închide
sub pleoapele-ţi grele

să nu deschizi ochii
îngerul meu

să nu mă orbeşti
când vie îmi este lumina
şi vreau să te văd

tu să îmi fii umbra
dintre aripi ce bat...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt dependentă
de gustul de cimbru
crescut pe ziduri înalte
ce miros a mâini frânte
pe coama cailor sălbatici
dependenţi ca mine şi voi
de gura de aer şi cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Este atât de târziu
Când plouă peste planetă
Lacrimi de sânge alb

Ne plouă frigul din noi
De parcă ceru-şi despică
Sternul la multiplu de doi

Ne plouă aproape decent
În geamul deschis al mansardei...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg

la ceas onest
bat clopote-n burg
ca şi când
ar trimite-o depeşă pe front
unor soldaţi anonimi
dincolo de molimi, nisip
coşuri pline cu flori violet

mi-e frig şi mi-e teamă
să port pe braţul drept
o lacrimă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aripi bat

oricâte ierburi
crescute haotic
în mâluri
te-ar mângâia

oricâte ape
ce duc spre nicăieri
te-ar spăla

oricâte ceruri
s-ar închide
sub pleoapele-ţi grele

să nu deschizi ochii
îngerul meu

să nu mă orbeşti
când vie îmi este lumina
şi vreau să te văd
îngere

tu să îmi fii umbra
dintre aripi ce bat...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare sau lună -
pe glezna mea firavă
plouă indecent

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară... nesfârşită,
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi...

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Aşa, ca de ziua dorului!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi!
Mi-e dor să ne înghită-n noapte
Potoapele de vremi şi ploi,
Să-ţi umplu gura cu poeme
Şi braţele cu nerăbdări,
E-atâta vreme, atâta vreme
Şi mi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de mine iarăşi, doamnă,
Şi ti-e aşa de dor de noi!
Ne-ngheaţă frigul de pe-afară
Aducerile-aminte-n doi.
Mai ştii ce vară nesfârşită
Strângeam in braţe printre ploi?
E-atâta viaţă, atâta viaţă
Şi ţi-e aşa de dor de noi!

Mi-e dor de tine iarăşi, doamnă,
Şi mi-e aşa de dor de noi
Şi ne-aş salva în mii de versuri
Ş-aş pune strunele-napoi
In pieptul tău, rămas orfan,
Căzut inert şi gol din... doi,
E-atâta frig, atâta frig
Şi mi-e aşa de dor de noi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ploua peste noi
cu stropi de plumb şi cimbru
ne-mbratisam ca prima oară
tu îmi spuneai
eşti cea mai frumoasă
dintre toate minunile lumii
şi mă strângeai lângă inima ta
născută bolnavă
cu cleşti de foc
se zvârcoleau anotimpuri în noi
iubeam şi uram nefirescul ce ne lega
cum leagă viţa de vie de arac
iluzia strugurelui copt prea devreme
intr-o toamnă aleasă să fie
mustul ce fierbe în olul de plumb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de toamnă

Cad frunze-n dantele de ploi
Şi-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură taomna din noi
Cu frunze-amărui şi migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar uşa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă.

Cad frunze-n dantele de ploi -
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt trişti şi sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foşnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.

Şi-a frunzelor moarte ne doare -
Un clopot în nopţi de granit,
Mormânt de tăcută uitare
Când timpul în dulce alint,
Coboară-n clepsidră secunda,
Trecând repetat peste viaţă,
Mereu adâncindu-se-n noapte,
Mereu adţncindu-se-n ceaţă.

Se scutură toamna din noi -
Cercei aromaţi la ureche,
De frunze, de struguri şi ploi,
Sub pelerina neagră şi veche.
În suflet bat ramuri, de dor...
În noapte secunde... În moarte
Sfielnic, acelaşi decor,
Se pierde în lume, departe.

Cu frunze-amărui şi migdale,
Cu lacrimi pe trupul zidit,
Pictăm cânturi de-nmormântare
În timpul de timp prăfuit.
Se-aude-n adâncuri o toamnă,
Se naşte un nou început,
E-atât de normal să se moară!
Ştim asta de când ne-am născut...

Bat ramuri la-l inimii geam
Şi dorm în adânc ziditorii...
Infinit, aş putea să te am!
Şa tâmple, la poarta-nchisorii,
Sub pleoapele vechi, cenuşii,
Un licăr albastru tresare...
Se-ascunde în nopţi viorii
A toamnei, de vis, săgetare.

Iar uşa-i de-acum încuiată,
Împietrită cărarea spre cer,
Tăcere-i de gutui parfumată
Şi prinsă în lanţuri de fier.
Ae scurge-n clepsidră nisipul,
În noi e mereu risipire,
Am trecut repetat rpin cuvinte,
Definindu-ne simplu "iubire".

Cât nici amintiri nu mai am,
Nici pierdutele plângeri de stele,
Risipindu-mă-n mine, la geam,
Ning atom de iubiri altor ere.
Mă ascund voal de vânt, voal de vis,
Toamnă sunt, sunt mister şi altar,
Mănăstiri de cuvânt - glasul trist,
Un poem repetat, triumfal.

Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă
Şi rugile-mi sunt în zadar,
Nu-s decât o toamnă uitată
În decorul atât de banal.
Cât nimeni năframa nu-şi lasă
Pe ochiul de timp ceruit,
Mă simt prea departe de casă,
De tot ce-am creat şi-am iubit.

Cât nimeni în prag nu m-aşteaptă,
Cât nici amintiri nu mai am,
Iar uşa-i de-acum încuiată,
Bat ramuri la-l inimii geam.
Cu frunze-amărui şi midale,
Se scutură toamna din noi
Şi-a frunzelor moarte ne doare...
Cad frunze-n dantele de ploi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacăt pe poartă -
toti duşii mei în alt timp
sunt ghioceii

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!