Meditație
Cine sunt eu?
Aceeași veche și chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăți
Un fluture ce-și scutură aripa
Și moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicție a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta liniște mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumusețe de o clipă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Hagianu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre somn
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fluturi
- poezii despre copilărie
- poezii despre contradicții
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.