rari

Un vechi tango

Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.

Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.

E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.

În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul de sublim

Când mergeţi în munţi,
Să nu vă opriţi
La cei mărunţi!
Ei sunt din cornuţi,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Şi, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNŢI!
Da, ei nu sunt mulţi,
Sunt rari,
Dar, sunt drepţi şi temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă din mână

cărţile şi-şi şterge o lacrimă gândindu-se
că o să aibă noroc în dragoste cum zice
o vorbă
veche şi zâmbeşte ironic strângând
ţigara în colţul gurii boţite ca un sac
în care au fost aruncaţi dinţii galbeni
şi rari de reuşeai să-i numeri deşi ţinea
gura
închisă când îmblânzitorul de cărţi ţine
cu orice preţ să piardă ca o ironie a sorţii
are un dar acasă mult mai preţios decât
potul de pe masa de joc cu postav verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

Coboară zvon de frig de pe Feleac,
Natura-mbracă rochii colorate
Şi nori pufoşi, cu crupe deşelate,
Îşi etalează nurii de bumbac.

În pomii rari, cu ramuri aplecate,
Nu vezi de-acum nici urmă de gândac,
Pe câmpuri cenuşii, câte-un dovleac
Mai stă de veghe, aşezat pe spate.

Butoaiele se umflă-n mustării,
Bolboroseşte-ntruna tulburelul
Şi-n crame se adună muşterii...

Românul bea din greu, aşa-i e felul,
Îl trag spre vin fireşti melancolii,
Căci vieţii vrea să-i înţeleagă ţelul.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe curcubeu

Te oglindeai în ochii mei, iubito,
şi mă priveai. Eu... te priveam şi eu
cu ochii mari, şi-n suflet am simţit-o:
pulsa, iubirea ta, în pieptul meu.

Era în mine,-n stropii rari de ploaie,
în ochii tăi, ai mei, era în jur,
în gânduri ce, scântei zglobii, văpaie,
zburau spre tine-n picuri de azur.

M-am sprijinit de gândul tău în gându-mi,
te-ai sprijinit şi tu de braţul meu,
şi te-am urmat, şi m-ai urmat, jurându-mi
că vom păşi pe-acelaşi curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec ciclopii

Trec ciclopii, aerul se rarefiază,
Aşa se întâmplă cu apariţiile ciudate,
Ne simţim mai mari şi mai rari,
De pildă, Robinson pare un mic erou,
Din peşteri nu vor veni îngeri,
Afară, înăuntru, afară, înăuntru,
Repetă nebunul rătăcit într-o gară.
Gelozia e panta nevăzută a muntelui.
Oare ce gândeşte înecatul?
Te înarmezi cu o mare indiferenţă
şi traversezi Styxul. Lujerul de caprifoi
se leagănă şi ajunge la petala cameliei.
De aici a renăscut totul.
PS. Pe streaşină fulgii de nea duc un război erotic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

"Fiind băiet, păduri cutreieram"
Şi mă-nsoţea, cu geniul său, Poetul
Ce mi-a pătruns în suflet, cu încetul,
Cu fiecare vers ce-l recitam.

Se auzeau pâraie cum şoptesc
Şi adieri neliniştind frunzişuri,
Ţineau în taină scorburi şi desişuri
Ceva dintr-un mister dumnezeiesc.

Stăteam uimit în mijlocul naturii
Şi declamam în iambi, şi în trohei,
Sub ramuri de arini şi flori de tei
Şi fraţi mi-erau toţi arborii pădurii.

Cutreier printre ei şi azi, ades, cu
Regretul că-s din ce în ce mai rari
Şi-mbrăţişez copacii seculari
Cum l-aş îmbrăţişa pe Eminescu.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica de ieri

Aprind ţigara şi te-aştept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.

Foşnesc şoptit - vecini cu vântul - plopii
Şi degetele-mi vântul le resfiră...
E-o linişte de umbră când te-apropii,
Şi mâna mea vibrează, şi e liră.

Ni-s paşii mici şi rari, porniţi spre gară
Peronul despărţirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineţie - toamna-ţi stă pe buze.

Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri şi-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarăşi primăvara

Nu te obosi să-mi pui înserarea pe umeri
poate n-am crecut mare cât o zi,
drumul s-a oprit la popas în amiaza cuvântului
peste care trec norii cu ochii-n lacrimi
şi lasă-mă între trecut şi viitor
cu paşi rari să măsor umbra stejarului
sub care Dumnezeu îşi odihneşte gândurile.

Vine iarăşi primăvara păsărilor maiastre
cu flori regine ale culorilor
şi înserări învăluite în taina iubirii
pe pajiştile sufletului înţesat de ierburi
în care se ascund nopţile rămase de pază
pentru nebunii căzuţi orbi de întuneric.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mai spunem că bărbaţii nu sunt buni şi necesari...

Păi, să călăreşti bărbatul când îţi face şi cafea
Şi să-adormi la el în spate... Du-te, fată,-n pana mea!
N-ai o canapea în casă, un fotoliu, sau pe jos?
Să te care şi pe tine, când şi el e somnoros!
Şi mai spunem că bărbaţii nu sunt buni şi necesari!
Na, că-s buni şi la nebune... cred că totuşi sunt mai rari
Cei ce sunt îndemânatici şi c-o mână îşi permit
Să aprindă aragazul şi să scapere-un chibrit
Şi cealaltă să îi strângă şi consoartei un picior;
Hai, că sunt răutăcioasă,-n locul ei să fiu, mi-e dor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!