proverbe+despre+limba+romana

Limba mea română

Vorbeşte lumea că eşti limbă sfântă
Şi că în tine lacrimile cântă,
Că ne-ai legat pe veci de rădăcină,
Să ne întoarcem, să luăm lumină!

Vorbeşte lumea că eşti leagăn care
Ne urcă şi coboară la izvoare,
Mireasmă dulce-a florilor de măr
Ce ne aduce-n suflet adevăr...

Căci de te-aude-n jurul său, românul,
Oriunde-ar fi, simte în nară, fânul,
Parfumul crud al ierbii, fin, cosite,
Cu braţe de ţăran, neobosite...

Vorbeşte lumea despre puritate,
Despre balade, doine, despre toate
Ce pot să le exprim atât de bine,
Cu tine-n gând, râzând, plângând cu tine...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului meu de limba română din liceu

Ne-a sădit dragostea de ţară
Şi de limba cea română,
Ni l-am pus ca pe-o brăţară,
Ca pe veci să ne rămână.
De aceea l-am iubit
Şi cu toţi l-am preţuit.
Fie-i ţărâna uşoară
Amintirea-i să nu moară.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vorbim o limbă sfântă

Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Şi vorbim o limbă sfântă.
Şi nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.

Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingaşă şi frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrăţit poporul dac cu cel roman!

Limba noastră, e o limbă divină.
Aşa a fost şi va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar şi de bunul Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română s-a născut, n-a fost găsită,
s-a format rotundă şi bogată, nu se învaţă şi nu se uită,
e vie şi molipsitoare în faţa unui altar la închinat.

Limba română e-n doină, în vorbe cu înţelesuri adânci
şi-n cuvinte dăltuite de ţărani pe obiectele din lemn,
dar mai ales în suflet unde înfloreşte şi-n pustiu
până la sfârşitul lumii.

În limba română vorbesc semnele, tăcerea povesteşte,
pune lacrimă pe simboluri, izvorăşte din carne muritoare
şi devine prin cuvânt nemuritoare şi dulce.

La umbră ascunde minciuna în amiaza adevărului,
stelele sunt mai strălucitoare pe cerul limbii române
cu luceferi, izvoare răcoroase şi limpezi
exprimă sufletul unui popor ales.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră nu moare

Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-aţi lăsat în urma voastră
Bogăţia strămoşească.

Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă şi duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.

Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu eşti frunză verde.

Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu eşti glasul meu ce geme.

poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d., membră a USR şi a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio ruşine: II (pamflet)

O, tu, patrie străbună,
Siluiesc limba română
Fel şi fel de agramaţi,
De inculţi, de-nfumuraţi!

Cu durere mare-n suflet,
Éu stau îngrozit şi cuget:
Cât de agramaţi sunt unii,
Spre ruşinea Uniunii!

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba maternă

Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce şi eternă,
În ţara ei, acasă.

Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă şi străbună,
Mereu să înflorească.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă profesorului de Limba Română

Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta batjocurii naţionale
Ce nevoie mai este de profesor
dacă toată lumea-i liberă să facă ce vrea
muşchii ei (cu care şi gândeşte
fără doar şi poate)
Din profesor din convingerile sale
Din pregătirea şi speranţele lui de-o viaţă
POŢI EXECUŢI
NU POŢI VALEA
Că stau la rând destui
Mai capabili mai frumoşi mai pupincurişti
Gata să folosească limba română ca dezinfectant
prin părţile mai moi
Profesore culcat

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (3 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munţi şi ape, şi pământuri,
Calde zări din patru vânturi.

Şi pustiu, şi oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.

Iarbă grasă ce foşneşte
Limba ce ne îngereşte,
Crucea moşului străbun -
Ritmul inimii de-alun.

Voci de pene şi condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!