proscris

* * *

se-adună dintr-odată, în liniştea-nserării,
dorinţele absurde în cupe de cristal;
hai, strigă-mă, iubito, şi nu lăsa uitării
o clipă de ''cu tine'' dintr-un refren banal!

ţi l-am cântat cu ochii, cu gura ţi l-am scris
pe-o coală cu solfegii, când nu ştiam că sunt,
în jocul de cuvinte, un adevăr proscris,
un ''quelque chose'' amarnic şi-atâta de mărunt.

în liniştea din noapte se naşte-un cântec nou:
voi asculta în mine cum pleci, uitând poteci
pe unde ochiul vremii a plâns în noi ecou;
şi ce dorinţe-absurde, şi ce refrene reci!

poezie de Costel Depărăţeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

pentru mine cerul e mereu deschis
şi Dumnezeu mă priveşte cu milă
m-a învăţat să nu fiu om proscris
ci să urmez credinţa de sibilă.

m-a învăţat să fiu mereu umilă
să nu mă las angrenată de zbucium
să-mi fie inima cu iubire utilă
şi-n suflet să răsune mândru bucium.

am învăţat să am un rost în toate
masa de scris să emane lumină
să lansez cuvinte în eternitate
să-mi zburde fericirea în albumină.

am învăţat să-i iert şi pe nebuni
sacre învăţături primesc de la străbuni.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocori timpurii

Doar cocori timpurii
Mai răzbat peste nori;
Şi străbat munţi pustii,
Ce se pierd în culori.

Cerul viu e absent
Peste ochiul proscris,
Iară timpul latent
Se coboară în vis.

Doar un strigăt suav
De egretă pierdută,
Mă adulmecă grav
C-o privire cam mută.

Îmi simt ochiul stins
Şi o lacrimă scrum,
Peste umărul nins
De-ncercări în postum.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (2 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări

paşii tăi nu vreau să-mi fie povară, trădării
nu vreau ca dunga buzelor tale, pe obraji
...
da, nu mă simt confortabil
nu oricine coboară în fântâna fără apă ca să ardă
de sete
rujul roşu, de sânge, nu vrea să plângă cu lacrimi
este interzis
Gogol în Suflete Moarte s-a proscris
sufletul nu vrea să-mi fie cădelniţă
nu-s biserică pentru suflete moarte
era prietenul meu şi ai avut nesimiţirea
să nu mai fi femeie

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajung la tine

Ca să ajung la tine, întâi m-am sinucis.
Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece,
L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris
Şi l-am îngropat în morminte aztece.

Ca să ajung la tine, m-am renăscut copil.
Am învăţat să merg, sa râd şi să vorbesc;
Ca să-mi aşez cuminte piciorul cel agil
O bonă franţuzoaică mi-am luat ca să mă cresc.

Ca să ajung la tine, am devenit femeie
Cu simţuri ascuţite ca vârful de compas.
Ţi-am scris patru mesaje, să văd pe ce alee
Nedumerit te-ntrebi pe unde am rămas
Şi-aştepţi nerăbdător uitându-te la ceas!

poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun - amintiri

A venit aseară-n vis
Un moşneag care-i proscris
Vinovatul fără vină
Se numeşte Moş Gerilă
Ajungea de Anul Nou
Aducând in sac cadou
Lângă brad impodobit
Cu steluţe de argint.
Globuri multe colorate
Îi dădeau farmec aparte
Si frumos orânduite
Artificii stau pitite...

E copilăria mea.
Mama veşnic mă veghea
Şi privind înspre icoană
Îmi spunea puţin cu teamă
-Este blând, vine pe-un nor
Pe deasupra tuturor
Numele doar l-a schimbat,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt cosmic

iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumuseţe de candoare şi de pietate.

plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendenţă culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranţa destrămată în lumini se reface.

delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
şoapta de iubire ce întuneric frânge.

pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Best friends

începutul este întotdeauna cel mai frumos moment
aş vrea ca viaţa mea să fie un amalgam de începuturi
reconstruite într-un monument
gravat de promisiuni
şi de săruturi

am plâns când inima s-a frânt în două părţi
eram proscris să bântui pe oceane
în mijlocul acestor hărţi
Ahab visând în hăul
gropilor Mariane

sfârşitul este întotdeauna cel mai trist moment
rămâi cu mici frânturi din începuturi
iar timpul lasă durerea ornament
ascunsă după măşti şi scuturi
—
te port medalion
first end

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 87

Adio! Eşti prea scump să te deţin
Şi tu probabil ştii cât valorezi;
De obligaţii eşti scutit deplin,
Iar eu nu-ţi sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Şi cum să merit aste bogaţii?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinţi.
Când nu-ţi ştiai valoarea mi te-ai dat
Şi făcând asta, cred că ai greşit;
Măreţul dar, căci tu te-ai înşelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.

Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre tine

Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...

Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...

Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...

Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!