Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Shakespeare

Sonetul 87

Adio! Ești prea scump să te dețin
Și tu probabil știi cât valorezi;
De obligații ești scutit deplin,
Iar eu nu-ți sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Și cum să merit aste bogații?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinți.
Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat
Și făcând asta, cred că ai greșit;
Mărețul dar, căci tu te-ai înșelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.

Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Citate similare

Nicolae Martinescu

Smeul

O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!

Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...

Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?

Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...

Privește-i cum se prăbușesc
Pe rând: azi unul, mâine altul,
Și scump mândria și-o plătesc,
E șubred smeule-nălțatul!

Iar tu, nebunule-ai uitat
În gândul tău cel pătimaș,
Că de-astă lume ești legat
Prin voia unui copilaș...

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omule, oricine ai fi

Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.

Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.

Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei să îl rănești?

El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,

Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.

Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.

Iar sufletul te va-ndrepta
mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.

Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.

Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului -i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.

poezie de (21 ianuarie 2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ooo, azalee

ești tu cea care
visele-mi torceai,
ești tu cea care
te topeai în mine,
ești tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânța
florilor divine?

o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
și cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
și nu-ți mai amintești
cum a fost ieri.

poezie de (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi

O voce dulce mi-a spus:
« Te-ai întrebat, adeseori
Cine sunt eu, cine ești tu?!
Eu sunt soarele ce lucește vesel,
Eu sunt spiritul ce întreține viața,
Eu sunt curcubeul-arc peste zări,
Eu sunt Tu, Tu ești EU,
Eu și Tu suntem Noi.
Eu sunt adierea vântului,
Și strălucirea stelei, eu sunt...
Sunt șoapta izvorului sub clar de lună.
Eu sunt iubirea Mamei Pământ,
Și dragostea Tatălui ceresc, eu sunt...
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Sunt ploaia ce hrănește Pământul,
Și focul ce-aprinde inima rece...
Focul dragostei, eu sunt.
Dragul meu copil,
De-atâtea ori te-ai întrebat...
De ce? când? și cum?
Ți-au rămas întrebări făr'de răspuns,
Și întrebări nepuse încă...
Nu-ți fie frică întrebi:
" Nimeni nu se naște învățat
Și, cât trăiește, omu'învață!"
Pentru învățători și elevi vom fi mereu.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Încarcă-ți inima cu bucurie și iubire...
Șoimul viteaz se-nalță-n tării
Fără a se întreba, de ce și cum...
Când visele sunt mai multe decât stele în cer.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu,
Eu și Tu suntem Noi...
Pentru totdeauna. Și toate astea sunt parte...
Din planul miraculos al lui Dumnezeu!"

poezie de (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
William Shakespeare

Sonetul 6

Așa că nu lăsa a iernii mână
Cât nu te-ai distilat, să te sluțească,
Pune-ți esența într-o fiolă bună
Ca frumusețea ta să dăinuiască.
Căci asta nu mai e cămătărie,
dea-napoi cei ce-au împrumutat,
Ci este pentru tine-o datorie
fii mai fericit c-ai procreat.
Și înzecită fi-va bucuria
Dac-o să ai zece copii ca tine
Și moartea cum ar mai avea tăria
șteargă chipul tău fără rușine?

Deci nu fi narcisist, căci ești prea arătos
Ca moartea să te ia fără urmaș frumos.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cornelia Georgescu

Maria: Știi, Luci, cred că și tu ești un tip bun, chiar foarte bun...
Lucian: Bun, eu?! Bun la ce?! Mersi pentru apreciere, blondo, dar nu sunt nici pe departe ca Nick. Ești tare norocoasă că te-a ales tocmai pe tine.
Maria: Ah, Lucian, întotdeauna te-am admirat atât de mult, de la bun început... Ești un tip grozav, deosebit, într-adevăr, cu totul deosebit! Știi, Luci... Ți-aș spune încă un lucru, dar mi-e teamă că ai să te superi pe mine după aceea.
Lucian: Nu-ți fie teamă. N-am să mă supăr deloc. Poți să-mi spui orice. Sunt aici; te ascult!
Maria: Știi, de fapt, vreau recunosc acum că mi-a plăcut de tine de la bun început, de cum te-am văzut. Nu numai că te admiram, dar și simțeam ceva pentru tine, ceva puternic, special, nu pot să-mi explic ce anume, dar sigur era ceva, întotdeauna am simțit ceva pentru tine...
Lucian: Ce vrei să spui? Te rog, blondo, să nu mă dezamăgești! Ai grijă ce vorbești!
Maria: Nu, Luci, nu-ți fie teamă. N-am de gând să te dezamăgesc. Vreau doar să-ți spun adevărul. Cred pot fi sinceră față de tine acum. Cred pot să-mi dezvălui sentimentele pe care le-am avut pentru tine; repet: Le-am avut... Poate că n-aș fi renunțat la tine atât de ușor, aș fi luptat, aș fi încercat să te cuceresc, Lucian, poate aveam totuși ceva șanse de câștig, iar tu ești de altfel atât de interesant, ești, după cum am mai spus, un tip deosebit și constitui o partidă bună pentru orice domnișoară. Dar tot de la bun început am observat și atenția deosebită pe care i-ai acordat-o mereu Liei, de aceea n-am insistat în privința ta, pentru că nu doream par prea îndrăzneață, nici mă pun între tine și Lia, stric relația dintre voi. Iar Lia e și ea o persoană deosebită, îmi e o foarte bună prietenă, n-ar fi meritat -i fac una ca asta. De aceea nu m-am amestecat niciodată între voi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cecilia Meireles

* * *

Adoarme-ți corpul cu muzica vieții
încântă-te
uită de tine
singura dorință a ta
fie non-dimensiunea.

Nu-ți dori fii tu
dorește-ți să fii suflul infinit
omniprezent.

Transformă-ți visul uman
eroic
în visul imortal
unic.

Învinge-ți lașitatea
reîntoarce-te în necunoscut
încă nu-ți dai seama cât e de magnific?
încă nu-ți dai seama cât e de veșnic?

Nu vezi că El ești tu însuți?
Nu vezi că te-ai rătăcit de tine însuți?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Flămândă în dragostea prea plină

Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.

Atât de multă foame de iubire,
Așa de mult ai tace, -nsetez...
vrei să mă arat cum sunt din fire
vrei în clar de lună să-ți dansez.

Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit vreau o urmez...
Te-am evitat chiar și pe tine, poate...
Deși, în fiecare noapte te visez.

Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Și m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.

Și te-am iubit pe loc, cum n-are vină
O floare ce răsare printre stânci...
Eu știu dragostea ce-mi dai este alpină,
Numai de sus, de-acolo mi-o aduci.

Acoperă-ți privirea ce mă doare,
Când nu îmi ești, -ncep să te ador...
Să-mi dăruiești iar noaptea mea cu soare,
Iubindu-mă, până mă simți mor...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
William Shakespeare

Sonetul 136

Când al tău suflet sfânt te va mustra,
Tu îi juri că-n tine Will a fost,
Căci bărbăția mea poate intra;
Eu din iubire mi-am făcut un rost.
Și Will te va pătrunde negreșit,
Câți te-ar avea, eu tot te mai doresc,
Un lucru este însă dovedit,
Când sunt prea mulți, nu mă deosebesc.
Și stau pierdut prin aste bărbății,
Deși-ți dorești pe listă fiu scris;
Dar dacă-n mână vrei ca o ții
Dulceața e a ta, cum ți-am promis.

Tu al meu nume mult îl iubești,
Căci eu sunt Will și-ți dau ce îți dorești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 58

Ferească Dumnezeu, ce ție m-a înrobit,
Să nu-mi treacă prin cap să-ți stric plăcerea
Ori îți cer să-mi dai în scris ce-ai plănuit,
Căci sunt al tău vasal și-ți respect vrerea.
Și trebuie -ndur, -s la cheremul tău
Și-s prizonierul libertății tale,
Răbdare îmi doresc, căci ești ca un călău
Dar nu te-acuz m-ai umplut de jale.
Și-ai privilegii mari, poți merge unde vrei
Tu hotărăști cum vei petrece timpul
Și orice îți dorești, îndată poți iei
Iertându-ți îndrăzneala și tertipul.

Eu trebuie s-aștept, iar așteptarea-i grea
Plăcerea nu-ți condamn, de-i bună sau e rea.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Daniel Vișan-Dimitriu

Căutarea adevărului

-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, mă simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!

C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum să zic? – a fost un accident,

Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.

Acum nu vreau decât mai verific,
știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau -l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.

Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 62

Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet și pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Și-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toți i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
sunt bătrân și chipul mi-e ridat
Încep mă privesc cu suspiciune
Și știu c-amorul propriu m-a înșelat.

Dar tu ești eu, și-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
William Shakespeare

Sonetul 39

Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca mă-nșele dulce vremea toată,

M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Un jurământ

Nu-ți promit că n-o fiu niciodată furioasă,
Nu-ți promit -o fiu mereu blândă și de treabă.
Dragul meu, sper că știi la ce te-înhami,
Numai la-început iubirea este oarbă.

Cu toate-acestea eu sunt cea pe care tu o vrei alături,
Iar tu ești – de-asta-s sigur㠖 tot ce mi-am dorit.
Ești prietenul meu cel mai bun, persoana favorită,
Iubitul și casa după care-atâta am râvnit.

Nu-ți pot promite nici -o să te merit zi de zi,
De astăzi înainte. Oricum, sper trec testul.
Te iubesc și-o încerc să te fac cât mai fericit.
Promit să-mi dau silința, fiu bună și... tot restul.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 147

Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.

Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.

sonet de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Rodica Nicoleta Ion

A fost destul

A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna fii sătul
Și nici cum e poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist – prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Fără de vis sau răsărit

Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.

Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.

Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.

Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...

Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.

În cununie-nsingurat, acum mă strigi fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.

Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)

Necunoscutule, nu pot știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!

Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!

Necunoscutule, nu pot știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!

Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!

Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea ... mă cerți!

Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!

poezie de (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 63 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști , tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun îmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele moar㠖
Visând la tine, mă simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook