prima mea invatatoare

în patruzeci

am murit prima oară la sfârşitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureştiului şi
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie şi m-au radiat
de la evidenţa populaţiei.

pe atunci se murea foarte mult şi
dispariţia mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reuşit să şterg
toate urmele şi lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ţii minte cel mai bine.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorii

s-au pierdut... martorii – mi-au murit
mama şi tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele şi prima învăţătoare olimpia mă
riuţă – de ce
aş mai trage linii şi pensule-n pânze –
cine va şti că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne şi domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciţii fără finalitate deşteaptă
ale unui dumnezeu miştocar miştocar?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu era tocmai iubire

Eu, care te-am iubit pe tine nu eram tocmai eu
Si nici tu nu erai tocmai cea care m-ai iubit pe mine
Iubirea mea nu era tocmai a mea
Iubirea ta nu era tocmai a ta
Si iubirea noastra nu era tocmai a noastra
Pentru ca prima iubire nu e chiar prima si iubirea ce se implineste o vreme nu e tocmai iubire
Floarea ce ti-am dat-o de ziua ta era de fapt de ziua noastra
A mea si a alteia
Si nu puteai fi impotriva ca fetita noastra sa se numeasca prima iubire
Chiar daca nu era chiar prima, dar avea acelasi nume cu ea
Si cand te-am pierdut am fost trist
Pentru ca am pierdut-o si pe prima si pe cea de-a doua si pe cea de a treia
Si abia la urma de tot te pierdusem pe tine...
Altfel, de ce ma simt acum ca la 16 ani,
Nauc si perforat de singuratate ca de acnee?

poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima zi

Aş dori să mai pot revedea acea primă zi,
Primă oră, primă clipă când m-ai întâlnit,
Dacă era Vară sau Iarnă, umbră sau timp însorit,
Să-mi amintesc ceva, un lucru de atunci, oricare-ar fi.

M-am strecurat prin viaţă fără a lăsa urme; vai,
Inertă, fără vedere-am fost – şi fără prevedere!
N-am sărbătorit îmbobocirea mea, nici a petalelor cădere,
Iar acest copac nu va mai înflori în altă luna mai....

poezie de Christina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scene din viaţa poemului

Câteva cuvinte ies pe furiş de la şcoală când
domnişoara învăţătoare închide abecedarul şi
îşi priveşte îngândurată picioarele acolo
după catedră.

poezie clasică de Aurel Dumitraşcu din Biblioteca din Nord (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima şi a doua

A urcat pe munte să culeagă ierburi vindecătoare;
La coborâre şi-a întâlnit fostul soţ.
A îngenuncheat şi l-a întrebat,
"Cum mai decurge viaţa ta?"

"Noua mea soţie, deşi face conversaţii inteligente,
Nu mă farmecă aşa cum o făcea prima soţie.
Ca frumuseţe sunt asemănătoare,
Dar în ceea ce priveşte binefacerile sunt diferite.

Noua soţie mă întâmpină pe drum;
Prima soţie mă întâmpina întotdeauna în uşa casei.
Soţia cea nouă este pricepută la brodatul mătăsii;
Prima era iscusită la cusutul hainelor.

O femeie poate broda într-o zi o palmă de mătase,
Dar tivi şi coase mai mult de doi metri de pânză.
Punând mătasea ei lângă cusătura ta:
Văd limpede că a doua nu se compară cu prima."

poezie de Autor necunoscut,sec.I î.e.n,China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lotusul din inima mea

În inima mea încăpătoare
Îşi face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesenţa vieţii, frumosul vers!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii cu câmpul împletit

Prima şi prima şi prima oară sădeşti un cal într-un fir de iarbă...
Apoi, mult mai apoi te înveleşti cu un câmp şi aştepţ mânzul din tine s-apară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestiri din viaţa mea

cu siguranţă, poeţii au limbile lor
şi a mea a-nvăţat din ce s-a chiulit
de la şcolile cu ştaif;
bătăile inimii mele par să fi ieşit
cu cheia de gât, nesupravegheate
măcar de vreun frate mai mare;
la prima adolescenţă de dragoste
m-am întâlnit mai mult cu poezia
şi poate aşa s-a domesticit de atunci;
cea mai mare petrecere
am făcut-o în haine de stat,
era în pauza de masă, dintre altele;
m-a răpit un singur poet,
chiar la zece ani de prima dată;
şi cel mai frumos e că aşteaptă.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă dilemă-n viaţa mea

- Fiziologic, sunt nascuta
În prima zi de primăvara,
Astronomic, de toti stiuta!...
- Oficial... am fost trecuta
De domnu' de la primarie,
In zi de azi!... A poeziei.
"Pai a fost ieri"! "Las-o sa fie".
*
Ştie sigur cineva,
Când şi care-i ziua mea?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!