Martorii
s-au pierdut... martorii mi-au murit
mama și tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele și prima învățătoare olimpia mă
riuță de ce
aș mai trage linii și pensule-n pânze
cine va ști că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne și domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciții fără finalitate deșteaptă
ale unui dumnezeu miștocar miștocar?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățători
- poezii despre educație
- poezii despre tinerețe
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre profesori
- poezii despre pictură
- poezii despre mamă
- poezii despre inteligență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.