prematur

Şoapte de iarnă

Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir îngheţaţi,
în foc şi dor metamorfozaţi.

Miresme tari de brad şi portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
şi văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cereşti.

Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aştern azi, pe poteci.

Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculţă
prin nămeţii cenuşii,
ai dorului îngropat în fâşii de bucurii.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaj

Mă dor copacii din pădurea ţării,
Că li se curmă viaţa prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.

Când brazii plâng răşini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Şi nu-s vitejei să strige alelei.

Izvoarele devin tot mai amare,
În munţii tot mai goi şi otrăviţi,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriţi.

Ne vânzolesc din nou străinii ţara,
Şi parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Şi gliei sacre propriu' inamic.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu sub care salcâm

Mi-adorm toamnele în braţe
răsucite să prindă puţină lumină,
ca un şarpe e timpul ce sâsâie urmărindu-şi prada
ce stă agăţat de vechiul lemn de la o neştiută grindă

Cad late, obosite frunzele-n privire
ochiul tânjeşte avid după somn,
închid poarta sinuciderii întunericului
cu vreascuri de foc prinse inele pe degete de scrum

Toamna scânceşte ca pruncul prematur
peste liniştea stăpână în oraşul de la capătul unei lumi

Triste se-aud clopote uitate în surghiun
ce-şi îngroapă cântând bobul de verde rămas
nu ştiu sub care drum
nu ştiu sub care salcâm...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist adevăr

(trioset)

ne credem zei dar suntem vulnerabili
în faţa provocărilor din viitor
urcuşul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili

tot mai rigizi avari iresponsabili
goliţi de umanism cozi de topor
în faţa provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili

banu-i stăpân în mintea tuturor
deşarte vanităţi ne urâţesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor

ne moare inocenţa prematur

[...] Citeşte tot

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liftul cu sentimente

Am ramas blocat între două lifturi.
Unul urca la tine,
celălalt nu se mai întorcea.
Am aflat ca o să mă nasc prematur,
între etajele gândurilor tale!
O moaşă mi-a taiat ombilicul
şi au început să curgă cuvintele.
Oare, începusem să te scriu
în tine fiind!?
M-ai hrănit numai cu litere?
Ştii!!!
Parcă voiam şi o culoare,
aşa, de amorul artei,
să fiu pictura ta abstractă,
singura ta expoziţie de sentimente,
Tu, Phonixul poeziei mele,
renăscut din cenuşa
cuvintelor ce m-au creat.
Eu aş vrea să mă mai nasc o dată.
Tu, vrei să mă mai naşti?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (31 octombrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monogramă din două în două decenii

Scriu tăceri cu dată fixă...

Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorinţe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.

Zâmbesc aducerilor aminte.

Mâneci clopot pentru îmbrăţişări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.

Deşir toamna brodată pe tâmple.

Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni şi emoţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

Mă duc la cârciumă... cu-n gând,
Dar n-am să mor în crâşmă bând
Şi nici paharele... spărgând,
Nu-mi fac plăcere.
Să cânte cetera aş vrea,
Cu fete-n noapte să pot bea
Şi vin să pice... dintr-o stea,
Peste tăcere.

Aş vrea... să pot uita de toate,
De vise... doruri îngropate,
Dar ce păcat, nu se mai poate
Şi e durere.
De-aceea... beau în nopţi târzii,
Să uit de-atâtea nebunii,
Fac din pahare simfonii
Şi dulce miere.

E vinul roşu sfânt şi mut,
Doamne"... din ce-o fi fost făcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul s-a terminat

timpul s-a terminat
şi dacă n-am fost eu acolo era ceva
un fel de înfrunzire protejată de zei
muzica pulsului era pe cealaltă parte
tăcerea umbla pierdută colorând totul în alb
secretul rămâne în catedrală
cu semne profunde pe răni

noaptea de toamnă umedă
îmi arde ochii atât de aproape
din versuri ies frunze uscate
nu mai contează esenţa din verdele viu
chemarea de pe cărare
aşteptarea lunii pe o casă pictată

contează înserarea fără contur
mâinile parcă din vreascuri
zale-n picioare prematur
neumblarea în hainele toate
pereţii albiţi amprente pe silabe

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţe

Natura e-n veşnică grabă să nască, din boabe, din ou, din pântece, pui
în cuiburi prematur clădite, cu râvnă, cu fiece an ce iţeşte sub nea,
de parcă-i blestem, prevestind de pieire, ce lasă loc liber de iei ca să pui,
căci totu-i morişcă, ce timpul o învârte, cu pale diverse; mai iuţi... ori să stea!

E-un tot canibalic ce viaţa se cheamă, croindu-şi periplul de za 'n devorări
pe lanţul ce ţine legată existenţa, din şnur cu mărgele ce cresc pe şirag,
pus tot colier, printre altele multe, sub gulerul sfânt ascunzând sărutări...
că-i semnul lăsat de o lume de oameni cu crez să se înalţe la sursa de drag.

Stau încă în perla, grăunte-siliciu, a mărgelei cu eu-l ce-mi flutur de steag!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţia în blugi

Generaţia-n blugi pleacă astăzi cuminte,
Contingent exilat în aduceri aminte,
Suntem primii pletoşi din modernele vremuri,
De folchişti şi bărboşi preferând alte genuri.

Am crescut preafrumoşi lângă Roşu şi Negru,
Cu chitara în spate şi adidas integru,
Printre Foenicşi şi Bitălşi deschizând nouă cale,
Noi cu blugi prespălaţi şi jargoane speciale.

Ce rămâne nu ştim, intrebăm câte-un miel,
Filozof ce-a scăpat din pascalul măcel,
Pe Şeicaru, Socaciu, sau pe Mircea Vintilă,
Rămâne acest căntec şi prea puţină milă.

Prin republici cazone, rând pe rând în tăcere,
Luăm repauz din frontul canonadei severe,
C-am albit prematur purtând plete acerbi,
Generaţia-n blugi cu nebunii superbi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!