prematur

Liman

ajuns-am aici
cu obidă
unde sufletul tău zburdă
ca un miel născut prematur
din zădărnicia cuvântului
ajuns-am să spun
până la noi
poveşti despre destin
iar dincolo de poarta
ce-şi plânge neputinţa
ajuns-am să strig durerea
trecutelor ninsori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idee

n-am idee
am un pui de idee
care suge lapte
din mintea mea
intr-o zi o sa
creasca
pana se va desprinde
de mine
si va avea propria
viata
ideea de timp
imi ucide ideea
care moare prematur
o alta idee se naste
in maternitatea gandurilor.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt primăvară

Am palmele-nflorite
cu narcise
şi la urechi, cercei
de ghiocei.
Sunt primăvara
ce-nfloreşte vise,
pe câmpuri
unde zburdă miei!

Am inima-nroşită,
un bujor
şi rochia-nverzită
prematur.
Sunt primăvata ta
şi-a florilor
şi liniştea venit-am
să ţi-o fur!

Am ochi scânteieri
de stele noi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesii

Fulgi de zăpadă nici n-ating pământul,
De parcă pleacă ghiocei-n sus,
Cuvintele au strâns întreg avutul
La pieptul lor, precum am presupus.

Pe cerul sumbru se petrec egrete
Ca nişte vise albe în contur,
Obsesii ale unor siluete
Când se topesc în ceţuri prematur.

Singurătate, ora mea finală,
Amestecă în ceaiul amărui,
Căci nu-ţi voi face altă cheltuială,
Accept finalul pe care-l propui.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut zeci

de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeaşi teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
şi
şi simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroşate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens interzis

Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.

Renegaţii mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăţi.

Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunţ superficial la toate.

Experiente esenţiale,
neînţelese...
adesea pierdute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie între rime şi vers alb

Numai un joc prematur,
Născut de un nebun,
Ar număra acelaşi vise,
Din mărgăritare neatinse.
Lumina e-o piedică a minţii?
Nu şterge memoria afectivă!
Din fragedă pruncie,
Nu cred în nebuloasa,
Unei frumoase prierderi,
Fără cuvinte şi repaus,
Pentru cel ce strigă iubirea,
De stăm în nepăsare,
Somnul se apropie duios
Pe la ochii cei frumoşi
Şi tot caută o rimă
Pentru cei fără de vină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de adio

Am să plec prematur, şi-am să cad în uitare,
Singular şi confuz, numai eu am să ştiu.
Am să-ncerc ca pe-un drog, enigmatica stare,
Printre morţi încă treji, eu voi fi cel mai viu!

Printre idolii falşi, în absurda ticsire,
Un sihastru boem, şi atât de lucid,
Permanent incomod, permanent răzvrătire,
Îmi iau versul pistol, în tăcut suicid.

Eu voi fi permanent, ochiul minţii de veghe,
De la triste ferestre, taina lumii mai vede.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palate cladite pe ruine

Ruine de suflet prematur,
Imagini de copii cu părul sur,
Lumi sclipitoare cu haine cochete,
Perfecţiuni înălţate pe defecte!

Palate clădite pe ruine-
Sunt vechi- făuritorii sunt de vină;
Sunt noi- făuritori există încă-
Clipe clădite pe cioburi vagi de stâncă...

Nimic nu-i nou, întreg, ci aurit;
Totu-i faţadă şi totu-i ipocrit;
Adâncu-i tulbure iar temelia rară-
Nu ei, ci noi suntem cei de ocară!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de iarnă

Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir îngheţaţi,
în foc şi dor metamorfozaţi.

Miresme tari de brad şi portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
şi văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cereşti.

Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aştern azi, pe poteci.

Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculţă
prin nămeţii cenuşii,
ai dorului îngropat în fâşii de bucurii.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!