predicat

Va veni curând Isus

Cel ce-a predicat pe munte
Care e ocean de har
Ce minuni făcut-a multe
În curând veni-va iar.
Va veni Acela care
El furtunii a vorbit
Care liniştit-a mare
Valurile-a potolit.

Purtătorul de ruşine
Cel bătut şi cel lovit
Va apare poate mâine
În glorie şi mărit.

Curcubeul de speranţă
Ce spre cer uşa a deschis
Va veni de la distanţă
Împlinind măreţul vis.

Va veni să depărteze

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii...

Te-aş mângâia iubire
de aş avea motiv
Te-aş săruta pe braţe
da-mi eşti doar substantiv...

N-am prea avut eu parte
de mângâieri încât
Ai fost, eşti pentru mine
doar predicat şi-atât...

Ţi-am fost întreaga viaţă
şi rob şi sclav şi şerb
N-a meritat iubire
te simt ca un adverb...

N-am ascultat de mine
iertarea-i laitmotiv
Tu-ai profitat de asta
eşti doar un adjectiv...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-mă ‘Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaşte stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munţii selenari,
Despre căldura extremă şi despre frig,
Şi despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puţinătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsaţi onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreţia omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanţa dintre Spica şi Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanţă din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dinspre planeta cea albastră, proslăvit şi înviat
Isus străbate galaxii şi universul înstelat
Trecând cu-alai de îngeri prin armonia siderală
Ce de El a fost creată cu puterea Lui plenară
Triumfător intră acum, pe porţi largi de Orion;
Ca Mare Împărat al slavei şi-al veşniciei Domn.
Din mari şi grele lupte, Isus se-ntoarce neânvins
Şi falnic El ajunge la porţile de Paradis.
Cortegiul îngeresc înalţă laude şi osanale
Slăvindu-L astfel pe Hristos cu bucurie mare
Căci Împăratul lor revine în Casa Cea Cerească
După greii ani de luptă şi viaţă pământească.
În slujba omului şi-a pus întreaga S-a viaţă
S-aducă celor suferinzi alinare şi speranţă
Prin minunate vindecări, prin Cuvântul predicat,
Învierea celor morţi şi trupul Său crucificat.
Astfel calea e deschisă spre Patria Cerească
Oricărui om ce cu credinţă pe ea vrea să păşească.
Ridicaţi-vă voi porţi, să intre Cel glorificat
"Cu moartea Sa moartea călcând", "Hristos a înviat"!

poezie de Sergiu Mănuş
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Over & over

când vine de la lucru,
păşind drept şi obosit
printre ruine şi nori
îşi aşază pe masă tacticos
inima secera şi ciocanul
apoi ascultă lupii urlând
dintr-o limbă în alta
prin crăpăturile lumii
spre lună (luna e
o lampă cu senzori pe care
gândul la el o aprinde
c-un vis)

atunci apar eu
din depărtarea ce se face
din ce în ce mai mică
sărind peste valurile oarbe ce rup
din ambele ţărmuri
jumătate iarnă, jumătate
buimacă de dragoste

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful lui Isus

Dinspre planeta cea albastră, proslăvit şi înviat
Isus străbate galaxii şi universul înstelat
Trecând cu-alai de îngeri prin armonia siderală
Ce de El a fost creată cu puterea Lui plenară
Triumfător intră acum, pe porţi largi de Orion;
Ca Mare Împărat al slavei şi-al veşniciei Domn.
Din mari şi grele lupte, Isus se-ntoarce neânvins
Şi falnic El ajunge la porţile de Paradis.
Cortegiul îngeresc înalţă laude şi osanale
Slăvindu-L astfel pe Hristos cu bucurie mare
Căci Împăratul lor revine în Casa Cea Cerească
După greii ani de luptă şi viaţă pământească.
În slujba omului şi-a pus întreaga Sa viaţă
S-aducă celor suferinzi alinare şi speranţă
Prin minunate vindecări, prin Cuvântul predicat,
Învierea celor morţi şi trupul Său crucificat.
Astfel calea e deschisă spre Patria Cerească
Oricărui om ce cu credinţă pe ea vrea să păşească.
Ridicaţi-vă voi porţi, să intre Cel glorificat
"Cu moartea Sa moartea călcând", " Hristos a înviat"!

poezie de Sergiu Mănuş (18 aprilie 2017)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lasati pe nimeni sa moara

Traiti, dar lasati-i si pe-altii sa traiasca
Spuneau ei in seninul lunii
Ca o carte deschisa spre viata erau:-
Si adevar erau predicat lumii.

Erau cunoscuti, dar totusi prea singuri:
Anonimi cintind live pentru comuna soarta
Voind sa schimbe ura-n iubire
Prin inima lor, ca o carte deschisa si dreapta.

Inimi largi pagini deschise aveau
Clare batai, miocardice amurguri,
Zaruri moi- rasucite restante
De seminte-cuvinte rasarind printre rinduri.

Prin strigatul lor, viata voalata
Se umbrea peste mortii calatori dintre statii.
Frazele lor inecate-n suspine
Creionau nervul surd sa schiteze negatii.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a trecut cheful de scris poeme...

mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toţi:
lăsaţi-mă la ţărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să priveşti
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă şi privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăieşti cu mese şi scaune care-ţi vorbesc,
cu oraşe şi ţări pliante
care se desfac şi se strâng ca o armonică,
cu seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, şi să-l mângâi,
să-i spui poveşti cu femeile care-au trecut prin viaţa ta,
cu democrit din abdera care şi-a smuls ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 august 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa (2)

o femeie frivolă care-şi pierde-n fiecare zi câte-o şuviţă
e fluierată pe stradă şi ar vrea să se oprească / să le spună franc:
ea nu e câtuşi de puţin "una dintre acelea"!
buzele strident vopsite o sabotează / îi contrazic adevărul
îşi trece mâinile peste tâmplele dezgolite

încearcă din când în când câte un surâs în colţul gurii
şi-l reprimă repede / îl amână pentru "data viitoare"
de mult nu mai merge la coafor / îşi aranjează cum ştie mai bine
puţinele fire rebele / încărunţite. oftează des şi răsuflarea grea
îi zdruncină intimitatea

poartă haine largi. aşa îşi poate masca (supremă autoiluzionare!)
şoldurile diforme / oasele ieşind inestetic din sine
cochetează accidental cu snobismul / mondenităţile şi trage
câte-un fum de Double Happiness / nu ţine
se-neacă / tuşeşte gol / evocă. o trecere...

aseară a-ncercat să-şi schimbe modul de a gândi / modul de viaţă:
s-a privit îndelung în palmă / a fost sigură că destinul ei era cel mult o farsă...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)

m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârşit.
cum Te aud, mă întrebam... şi cum ştiam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.

m-am întrebat "de ce" adesea... şi rămânea mai mult secret...
deşi, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era şi bine, dar şi rău... fiind atentă mult la semne!

m-am întrebat de ironie... de ce o foloseşti prea des...
şi am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îţi caut faţa... un semn divin de ai să-mi dai...
şi poate aşa, schimbăm prefaţa... dintr-un destin ce adorai...

ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun şi ce-am trăit...
chemări şi-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare şi umbreşte...
la duh ce caută împlinire... şi mântuirea şi-o doreşte...?

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!