Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mi-a trecut cheful de scris poeme...

mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți:
lăsați-mă la țărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să privești
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă și privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc,
cu orașe și țări pliante
care se desfac și se strâng ca o armonică,
cu seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, și să-l mângâi,
să-i spui povești cu femeile care-au trecut prin viața ta,
cu democrit din abdera care și-a smuls ochii
pentru un gram de adevăr,
cu drumuri întortochiate de ieri și de azi,
cu împărăția iubirii
care întotdeauna e nestatornică,
cu vise și ecouri din lumea ta,
mereu ne dorim
o viață nevânturată de casieri
pe răbojuri absurde,
o viata care să semene cu a lui cicero,
sau ca a lui dante
cu divine comedii visate de noi,
mereu am vrea să plutim
în haloul pe care-l face soarele,
unde fiecare emotie e un abis,
fiecare gând- o pauză,
fiecare dans- un pas de rumbă,
fiecare lacrimă- un cristal de rubine,
fiecare dor- un cântec de flaut.
mireasma visului se rostogolește în spațiu,
arde simbolurile,
plutește
și se pierde odată cu noi.
să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice,
sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea,
căci unde se instalează decadența,
inima își pierde ritmul bătăilor,
nu mai are predicat,
se încurcă în jocuri aride de stos
și ne părăsește.
mi-a trecut cheful de scris poeme,
mai bine să trăim printre fleacuri,
nu vedeti că pământul e plin de semnele morții?
moartea- acest simțământ iluminat ce se tot amplifica
din cuiburile pământene până la stele-
veți zice că sunt pesimist,
dar orice optimist are și el dreptul odată
să pesimistizeze, filozofând
într-o mansardă a singurătății.

poezie de (7 august 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Fiecare moment din cariera mea a fost nu numai frumos ci și important și am iubit fiecare rol pe care l-am realizat ca pe viața mea. Eu sunt un pic mai tradiționalistă și am trecut prin mine fiecare personaj și am îndrăgit la maxim fiecare lucru pe care l-am făcut. De la 25 de ani și până acum tot debutez în diverse spectacole: Doica din "Romeo și Julieta", Anhilte din "Silvia". Cu fiecare an care a trecut și fiecare rol eu am pus o picătură din viața mea acolo, mi-a plăcut ce am făcut, am iubit fiecare moment și nu-mi pot trăda rolurile. Pe toate le iubesc.

citat din (2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfumul tău

Sunt parfumuri din cele mai diverse
Cu tente tari, mai dulci, sau poate șterse
Dar nici unul, nu poate redea într-adevăr
Parfumul unic pe care îl degajă al tău păr

Cel mai de preț parfum dintre parfumuri
Ce nu se vinde în mall-uri sau pe drumuri
Este parfumul unic al trupului tău
Cu el m-am parfumat, știi, mereu

Nu vreau să cumpăr sau să vând parfumuri
Nu vreau ca viața să o pierd pe drumuri
Sunt dependent de-o unică esență
De tine sunt mereu în dependență

vrea să pot într-o sticluță te am
Să te miros în fiecare clipă, gram cu gram
De la sticluță pot scot dopul
Să-ți savurez, strop cu strop, tot corpul

În fiecare zi mă tot gândesc
Să adun într-o sticluță tot ce eu iubesc
Și chiar dacă iubirea mea, e foarte greu
Îți spun merită,
Parfumul tău...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fiecare zi e un scenariu de vise

De când te-am întâlnit femeie,
inima mea e ocuptă cu dragoste
și așteptările se înmulțesc mereu
ca ierburile primăvara.

Fiecare zi e un scenariu de vise
pe care le rup din gânduri și le contest
cu fiecare clipă care-mi încearcă instinctul
ori fug de culorile alb negru.

Ceva minunat ispitește prin trup
de pornesc ajung la negrăitele cuvinte,
să-mi creeze starea de cântec și dans
în care formele-i desenează mișcarea.

Nu știu ce s-ar întâmpla fără tine iubito,
tu ești lumina prin care pășesc
spre orizontul care merge odată cu noi,
dar nu ne grăbim, vrem mai întâi să trăim
întreaga poveste.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Floarea

Fiecare floare merită îngrijită,
Fiecare petală va rămâne frumoasă
Fiecare ramură de pom se poate ancora în respirația nocturnă
Până ce dimineața va scălda o altă aripă de speranță
Pe ceruri albastre, senine
- Spală-te bine, ochii tăi s-au deschis!
- Vezi mai adânc ca oricând!
E timpul să-ți asculți inima și să visezi frumos.
Viața este un albastru decor, pe care noi îl facem vibreze, Să se destăinuie lumii absente
Și dacă trebuie crezi în ceva, crezi mai mult
În valorile cu care te-ai născut
Nu mai crede în himere, fericire sau bogății!
- Crezi poți acoperi idealul tău de iubire,
Dincolo de nereușita vibrație?
Munții vor fi sfetnici buni, în prag de disperare.
Timpul se va opri bată... A trecut vremea ta.
Poate a trecut și vremea noastră...
Și eu am plecat subit...
Poate că am prins drag de iubitele tale iele,
Dincolo de vis, dincolo de veșnicie nedreptățile se risipesc, Prevenind o urgie sentimentală,
Voi pleca, cu amintiri, din locul numit punct.
voi întâlni cu un alt destin, plamădit din aluatul iubirii...
Și ne vom proiecta pe nori,
Devenind o parte din viitorul tinerei generații.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel puțin odată în viață, cu toții am crezut că o anumită poezie a fost scrisă în mod special pentru noi: adevăr și emoție.
Așa creionul mi-a devenit prieten și terapeut. Nu m-am gândit niciodată la ce voi face până la urmă. Nu am avut năzuințele unui scriitor, dar am luat un creion în mână și nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum își arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului.
Cred că fiecare autor are ceva unic în felul său de a scrie, se identifică cu propozițiile care izvorăsc din inconștient prin asocieri mentale spontane și asta
il face unic. Nu sunt unul dintre marii scriitori, pot scrie puțin, și trebuie să o fac.
Dacă vrei devii un bun scriitor, tot ce trebuie faci este ca dintr-un cuvânt mic obții un cuvânt mare pe care să-ți pui amprenta artistică.
Este minunat să trăiești într-o lume în care unii dintre noi scriu povești, alții le trăiesc; eu le respir.

în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Maria ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi închipui că orice persoană pe care o întâlnesc, mi-a fost trimisă cu un anumit scop. Gândesc și cred în mod hotărât așa este, și acest simțământ îmi face viața mai ușoară, și îi dă noi înțelesuri. Dacă priviți spre viața voastră din trecut, veți putea constata că fiecare persoană pe care ați întâlnit-o a contribuit, în felul ei, la aface să fiți ceea ce sunteți astăzi.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Manual de singurătate

Motto:''Mai mereu/visul meu/e o stare de prezență
din care nu lipsește Dumnezeu''

S-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup?
de mi-am clădit în deșert atâtea vise
din toate lucrurile care m-au durut
(și încă din câteva respinse)
amurgul luminează perechi, cu fiecare pas
(odată și incă-odată)
mii de semne caligrafiez
în manualul meu de singurătate...
vreau să pictez pe frunze povești
altar să fac îmbrățișărilor neîntâmplate
nu știu sub care crez
s-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup
miroase a mentă și-a tămâie,
și-a trandafir japonez
dar voi ști că nu va mai fi nici un mâine
aproape -nțeleg de pe acum
de ce de tine n-am parte...
de ce cu fiecare vis se moare-ncet
și întemnițată mi-s:
trăiesc această zi cu a ta pe jumătate...

poezie de (8 mai 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ai înțelepciunea cauți o fărâmă de bine, de experiență, de înțelepciune în orice om, indiferent ce impresie ai despre el, ce prejudecăți ai sau cum arată viața lui. În momentul în care judecăm și punem o etichetă, instantaneu se închid toate canalele de învățare. Imaginează-ți oamenii pe care îi disprețuiești, ca și categorie socială. Așa-i că nu prea ți-a trecut prin cap vreodată poți învăța ceva de la ei? Ce ai putea înveți de la oameni de care fugi și vrei te îndepărtezi? Doar nu ai vrea să ajungi ca ei, nu? Nu e nimic valoros în ei. Ei bine, vreau să îți spun că în fiecare ființă umană de pe Pământ vei putea găsești lucruri rele, defecte și ceva ce nu îți place chiar deloc. De fiecare dată când vei judeca un om după defectele percepute de tine, conforme cu nivelul tău de înțelegere a vieții, îți răpești singur șansa de a lua ce este bun de la acel om, din experiența lui de viață sau din calitățile și talentele lui. Judecata este o formă de automutilare pentru că te face să îți furi ție căciula. Te privezi pe tine de șansa de a evolua și de a învăța în permanență de la tot și toți cei care te încojoară.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copia fidelă a sufletului meu

Ce face copia fidelă a sufletului meu
Te voi iubi cu disperare ca și acum, mereu
Nu mă interesează că anii au trecut
Sau că un rid, pe fața ta, a apărut

În zilele ce vin te vreau, fi exact așa
nu te schimbi orice s-ar întâmpla
Ești viața mea, ai fost și ești doar visul meu
Nu vreau o altă existență, așa sunt eu

Trăim în lumea asta extrem de materială
Uităm să mai iubim ca prima oară
Trecut-au vremurile când te căutam odată
vrea să fi și azi, la fel de-namorată

Îți mulțumesc pentru timpul petrecut
vrea o clipă să ne întoarcem în trecut
De-aș mai putea odată să aleg
Cu tine în viața vreau să merg

Trăim o existență cu mult prea efemeră
Ne închidem sufletul ca într-o sferă
Chiar dacă vine-o zi când ne e greu
Rămâi, iubito...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

#

ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

și sângele tău,
și sângele lui sacha.

dar orașul nu știe nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, așteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
știe de la început nimic
nu va mai ieși viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanță care-și deschide brusc ușile.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși nu a fost născut vreodată, personajul mistic, fiul lui Dumnezeu, care a fost IIsus, a murit pentru că odată ce ai descoperit Adevărul, el va ucide toate mințile acestui pământ, și atunci fiecare minte în parte, va face tot ce poate pentru a ucide Adevărul. Iar Mahamaya este tărâmul minții, nu e împărăția lui IIsus din lumea cealaltă, din viața veșnică fără formă, din și despre care vorbesc toți marii Realizați.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cioburi de viață, cioburi de moarte

Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...

... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
rog ca locurile să nu devină pustii,
triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.

poezie de (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sagan

Privește din nou acest punct. Acesta-i aici. Acesta-i acasă. Acesta suntem noi. Pe acest punct se află toți cei pe care-i iubești, toți pe care-i cunoști, toată lumea despre care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a trăit vreodată... Acest punct este agregatul de bucurie și suferințele noastre, pe acest punct există mii de religii încrezătoare, ideologii, doctrine; aici trăiește fiecare vânător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizație, fiecare rege și țăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiți, fiecare mamă și tată, fiecare copil plin de speranță, fiecare inventator și explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt și păcătos, din istoria speciei noastre; toți aceștia au trăit aici – pe un firicel de praf, aflat în suspensie într-o rază de soare.

în Cosmos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.

Îngerului tău

În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...

Am crezut nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!

Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!
nici ție ce-ți mai poate fi scris,
ce știu e că vreau să iubesc
în fiecare minut câte-o zi/ până când...
bătrânul cer ne va cădea în genunchi...

poezie de (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)

De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriți dumneavoastră,
își ia în echipă
pe cei apropiați lui,
ca mai apoi să-i promoveze
în funcții înalte; nu va mai spui...
Așa s-a întâmplat și cu ursul nostru,
care, odată ales în funcție de... mare boss
peste supușii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
și-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci și, mai cu seamă
din maimuțe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcția ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate și-au văzut în continuare
de treabă!...

Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Paraliticul și frica

Toate trotuarele acestui oraș sunt cârpite
din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase
dar pe mine mă încurcă orice denivelare;
consum energie nemăsurată ocolesc,
depășesc acest obstacol;
durează un secol până voi trece noua treaptă,
fiecare pas e o povară, o aventură, o amintire
la fiecare pas aș putea cad...
veșnic trăiesc cu spaima că-n clipa următoare
mă voi prăbuși. Nu-mi este teamă de moarte,
îmi este teamă că mă voi trezi în aceeași lume
pe care nu o mai iubesc.
Sunt plin de dureri, de temeri
de spaime că într-o zi nu mai pot mișca
și totuși creierul va putea gândească.
Nu înțelegi că și legumele gândesc și nu mai vor!
Plâng, fiindcă am pofte, am dorințe interzise, am amintiri
însă lumea mea nu e a ta
lumea mea îmi aparține numai mie.
Femeile sunt jumătăți care se unesc cu jumătatea mea
demonstreze iluzia e permanentă, în
jumătate
din mintea mea, din mintea ta, din mintea noastră.
Plâng fiindcă ți-e milă, că mă compătimești, că sunt nervos
și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.
Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent
toată lumea se oglindește în ochii tăi.
Plâng mereu
sunt prea multe pietre,
la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani.
Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi
fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față.
Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi.
Plâng, nu fiindcă târâi
ci fiindcă nu mă iubești sau nici nu m-ai iubit vreodată...
nu e vina ta, niciodată nu ai știut de mine.
În viață iubești o singură dată, iar eu am iubit,
restul a fost un coșmar și-aștept cu nerăbdare să-l termin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lege

O lume ce dispare, o lume ce revine,
O lume ce se pierde într-un nor întins...
Când inima-mi se luptă și apoi menține
Un fir, un pic de lacrimi întrânsa e aprins.

O rază-ncremenită care se dezice
De propria sa viață în care a trăit
Și un gând turbat ce ar vrea să strice
Visul cel opus văzându-l fericit.

Un sunet ce se naște astăzi din vorbire,
O lacrimă-i în palmă din ochi ce s-a răpus.
Ceața se dezleagă în propria-mi privire
Și soarele se pierde în tainicul apus.

Orișice tăran e de partea lui,
Stăpânește singur sute de hectare...
A uitat pământul oare e a cui,
Sau egal e pentru fiecare?

De lumea nu-nțelege darul să-l împartă
Va regreta prin lacrimi văzând acest păcat.
Te va-neca trecutul oprit în prag de Poartă
Precum ar crește iarba-ntr-un izvor uscat.

Deci, lumea mea cea dragă, e clar, e neajuns...
Orișice țăran știu va-nțelege,
Dar nu uitați: Mai este-o Lege – Sus!
De care ține cont fiecare lege!

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Speranța și puterea de a privi spre viitor

Cu ochi de vultur, privește mai departe,
Mai pătrunzător, decât iți bate privirea
Și simte mai intens decât iți dictează sufletul!
Fă -ți timp, măcar o clipă, omule
Să vezi pe unde treci și ceea ce tu lași pe-acest pământ!
Nu renunța la a fi bun și iertător, cu tine însuți și cu cei din jur,
Chiar de te simți măcar o clipă un suflet rătăcit sau derutat,
De ziua ce-a trecut și azi te simți confuz sau răvășit
Caută spațiu pentru rezolvări,
Nu folosi ziua de mâine pentru dezertări!
Gerul și ploaia, drumul anevoios de azi
Te pregătesc, pentru seninul zilei de mâine!
Pentru dragoste și împlinire!
Căci eu, în fiecare dimineață,
Cer Domnului un pic de viață...
Măcar o zi... în fiecare zi...
Să pot lupta pentru ce îmi doresc!
Căci am aflat ce e iubirea
Și nu știu de fac rău sau bine,
Dar ma gândesc la tine,
Și vreau ca să ți-o dăruiesc!
Și ți-o dau ție, omule!
Căci tu ești singurul, ce-mi ții vie speranța
Să pot lupta cu mine și cu viata
In fiecare zi... pentru o altă zi din viată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook