pocăinţă

Lupta cu timpul

Viata-i ca o pâlpâire,
Drum tăcut spre pocăinţă,
Prin jertfelnica cinstire,
În iubire şi credinţă.

Viata-i candela si inger,
E o slaba licarire,
Dansul florilor de sanger,
Spre-a divinei osandire.

Este vinul cu aroma
De a crede-n nemurire,
Este linistea cea care
Duce catre fericire.

Azi bat clopote de spaima,
Lacrimi se ascund sub gene,
Iarta, Doamne, omenirea!
Ne-au ajuns atatea semne...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea prin lumină

! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
ştiu: în ce parte-oi apuca,
de paşii Domnului voi da
şi, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
ştii bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
şi cred că,-n drumu-mi spre sfiinţă,
timpu-i suiş spre pocăinţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă Ţie!

Cred în unul Dumnezeu,
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viaţa e un lucru sfânt.

Tot ce-i pământesc, frumos,
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Şi greşit n-a mai călcat?

Pe nimeni n-am umilit
Am făcut şi câte-un bine,
Nu ştiu când am şi greşit?
Spuneţi voi, Puteri Divine.

Muezini, strigând credinţă
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăinţă
Care doar mătănii fac.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas intens

Îmi număr paşii minţii mele,
Ciudaţi, se-opresc, privesc în jur,
În dimineaţa, ce i-a dezlegat de stele,
Se-apropie de numărul prea pur.
Şi cât aş vrea să mi-i îmaginez,
În al inimii incognito răgaz,
Ei, însă, tăgăduiesc
De-a sta pe loc,
Şi răsăritului de nouă zi,
Credinţa împărţită-n patru
O lasă, în absenţa vremii,
Pe iconostas.
Îmi cad cuvintele nestinse
Din torţele ce ard în vers,
Aprind o pocăinţă,
Văzându-mă înainte,
Şi, din vecia orelor,
Mai cer o clipă,
O clipă de popas intens...

poezie de Lilia Manole din Cuvinte nestinse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul vieţii

Viaţa-i o cădere înspre Cer
Şi-un rapid urcuş spre nefiinţă,
D-aia trebuie s-avem sfiinţă...
Omule, la tine, astăzi, mă refer.

Chiar de eşti sărac sau moşier,
Trebuie să treci prin pocăinţă,
Pentru semeni, tu să ai priinţă,
Că eşti preot, prinţ sau liftier...

Toţi ne-om răstigni, cumva, pe cruce,
Până şi o stâncă se dizolvă-n fum,
După cum se ştie, vieţile-s caduce,

Nu rămâne-n urmă, decât un parfum,
Sufletele noastre, însă, nu-s uituce,
Timp în care carnea ni se face scrum!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Când iubirea înseamnă umilinţă,
Iubirea nu mai e iubire...
Când în suflet nu este pocăinţă,
Clopote bat în neştire...

Când se dărâmă ziduri de cetate,
Şi-n inimi e un foc diabolesc...
Eu trec peste acestea toate,
Chiar dacă săgeţile izbesc!

Când iubirea-nseamnă umilintă,
Eu am să mă opun!
Şi plin de falnica-mi dorintă,
Voi găsi un drum mai bun...

De apusul omenirii e aici ş-acum, mă voi preda...
Ce răni adânci să-mi facă vor putea?
Ce gânduri blestemate mă vor putea învinge?
Nu mai am nimic în mine ce se poate frânge...

poezie de Alin Caras din Daraveli de Clopotniţă (12 aprilie 2014)
Adăugat de Alin Caras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi doresc de Anul Nou

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credinţă,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăinţă.

Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înţelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină şi sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.

Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtăşie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ţine pe pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus răstignit

Cu crucea-n spate, spre Golgota
Bătut, scuipat, batjocorit
Iisus, Care-a zidit făptura
De om se lasă răstignit.

Zdrobitul trup, cumplit Îl doare
Îl arde fruntea-nsângerată
Dar El e copleşit de milă
Pentru mulţimea-ntărâtată.

Iar în nedreapta-I pătimire
Se roagă Tatălui Ceresc
Ca să le ierte rătăcirea
Celor ce azi Îl osândesc.

Şi de atunci, de peste veacuri,
La fel de cruzi şi de haini,
Noi Îl mai răstignim o dată
Şi-L mai încununăm cu spini.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Băcanu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif pune la probă pe fraţii săi

Din nou trimite tata pe feciori,
După un timp, să cumpere merinde
Din nou îi cercetează bunul domn,
În timp ce dorul, inima-i aprinde.
Din multele necazuri îndurate
Strânsese Iosif mare-nţeleptciune,
Ca să-şi testeze fiecare frate,
Cu dragoste şi fapte de minune.

El le-a săpat în suflet pocăinţă,
Ca să le poată oferi iertare.
O, Doamne dă-mi şi mie-acea ştiinţă,
Acea înţelepciune uimitoare,

Să dau nu numai grâul şi arginţii
Pentru vrăşmaşul care m-au urât,
Şi să-mi iubesc şi fraţii şi părinţii
Cum prinţul Iosif i-a iubit atât.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mincinosul

Este chiar vecinul meu
ce-afirmă: cred în Dumnezeu,
dar pângăreşte cu minciuna
Cuvântul Domnului şi Rugăciunea!

Pe Biblie el s-a jurat
că va spune Adevărul,
dar a minţit atât de mult
că s-a întunecat şi Cerul!

Şi mă acuza pe mine
că jignesc şi că înjur,
dar păgânu-i tot păgân,
minte-zero, gând meschin!

Cum de rabzi, Mărite Doamne,
ca să intre-n Casa Ta
o persoană mincinoasă:
murdărind Iubirea Ta?

[...] Citeşte tot

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoarea este cea care are nevoie de pocăinţă. Pocăinţa naşte dragoste, întărind credinţa. Cel care nu vede "bârna" din propriul [...] | Citeşte tot comentariul