Popas intens
Îmi număr pașii minții mele,
Ciudați, se-opresc, privesc în jur,
În dimineața, ce i-a dezlegat de stele,
Se-apropie de numărul prea pur.
Și cât aș vrea să mi-i îmaginez,
În al inimii incognito răgaz,
Ei, însă, tăgăduiesc
De-a sta pe loc,
Și răsăritului de nouă zi,
Credința împărțită-n patru
O lasă, în absența vremii,
Pe iconostas.
Îmi cad cuvintele nestinse
Din torțele ce ard în vers,
Aprind o pocăință,
Văzându-mă înainte,
Și, din vecia orelor,
Mai cer o clipă,
O clipă de popas intens...
poezie de Lilia Manole din Cuvinte nestinse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre numere
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- poezii despre pocăință
- poezii despre ore
- poezii despre inimă
Citate similare
Bună dimineața, iubite
Sunt lângă tine clipă de clipă
Ești sufletul de care aveam nevoie
Complementar și dulce
Sărut al buzelor ce încă ard
Pleoapele ce clipesc înspre zori
Bună dimineața iubite
Te aștept la margini de dor
Vino și rămâi lângă mine
Degetele tale îmi desenează trupul
Și mi-l cheamă dăruindu-i
Liniștea și lumina răsăritului
Printre boabe de rouă
Bună dimineața iubite
Curg pulberi de stea
Și speranțe ce cern peste noi
Iar îngerii cu aripi deschise
Veghează din icoane împlinirile
Bună dimineața, iubite
Te iubesc.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre icoane
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Rătăcit în anotimpuri nesfârșite
Pașii mei tresaltă treptele uitării,
Gândurile plutesc în amintire
Și munții se privesc în clarul mării.
Noiane de izvoare curg din cer
Cu dorul veșniciei din tămâie,
Ferestrele iubirii se închid ușor
Și-n umbra lor sunt doar o poezie.
Fulgerători, albaștri-s ochii care
Mă lasă să mă-nchin la un stejar,
În scoarța lui stă sângele rodirii,
Mă mai visez vânjos și temerar?
Acum îmi lămuresc propria clipă,
Îmi vindec spinii ce m-au omenit
Și-n candela în vânturi cocoțată
Aprind mucu-i mic, nisip desțelenit!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre stejari, poezii despre ochi, poezii despre nisip sau poezii despre munți
Ascultă-mă!
Aș vrea acum să jur pe-un colț de cer,
Pe-un mugur ce renaște-n primăvară,
Pe-o lacrimă din norul efemer,
Pe o tulpină fină de secară
Să mă-nțelegi că nu sunt vinovată
De-a fi ucis al ciocârliei tril
Și nu mai poate-n suflet să răzbată
Un cântec de iubire în april.
Nu m-acuza de zborul mult prea devreme frânt
Când visătoare aripi spre Rai se deschideau,
Croind gingașă punte-ntre stele și pământ,
Iar magice cuvinte prin galaxii pluteau.
Aș vrea, cu inocență, în ochi să te privesc,
Nu îmi soma tăcerea cu zâmbetu-ți posac!
Te rog, numai o clipă dă-mi voie să-ți vorbesc,
Apoi, o veșnicie, ascultă-mă cum tac!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre religie sau poezii despre rai
Ne odihnim o clipă pe o rază
Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge și foc.
Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.
Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.
Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanțuri cuprins.
O mână întinsă robește cuprinsul
Armelor de sânge strânse-n cojoc,
Tu îmi dai din timp felii de pâine
Suprapuse-n săruturi de foc.
Ne odihnim o clipă pe o rază
Pusă între ramurile înfipte-n cer,
Un stol de fluturi zboară în stomac
Descuind al inimii mister.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre cai
Lacrimile norilor negri
îmi număr pașii în gând
până la obiectivul vizat
fără un rost
nu știu de ce mă complic
totul îmi pare o năstrujnicie impusă
care se produce instantaneu
poate cineva mă implică
în trăiri fără nume
aș îndrăzni să mă răzbun
dar n-am pe cine
și mă regăsesc în tăcerea vârstei
nu mă pot întoarce din drum
dragostea mă urmărește clipă de clipă
și sufăr fără să spun
nervii se joacă cu așteptarea
și vor s-o suprime
întorc în iubire miracolul
îl fac să ardă cu flacără
până la rădăcini
în sânge în inimă în suflet
și locul se vindecă
privesc lumea cu ochii țintă
și nu mă mir ce se întâmplă
pașii se fac tot mai grei
deși îi număr foarte rar
nu mă mai grăbesc atât de mult
oriunde mă duc
rămân cu timpul pe loc
nu mă las purtat de nimeni
am cerul ca un acoperiș
din care picură
lacrimile norilor negri
nu stau în ploaie
fug de femeile ude
și mă încălzesc iubind soarele
chiar dacă-i ascuns
am sufletul rotund
și e destul să-l mângâi tu
ca el să se deschidă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă sau poezii despre ploaie
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Versuri în vânt
lasă-mi iubite încă o clipă de răgaz
să se usuce lacrima din ochiul meu
marea de speranțe cu albastru talaz
îmi udă trupul încercat din greu.
boala mă asaltează în suflet și vis
mă simt fragilă ca un trandafir
petale romantice prin vers am deschis
în toropeala inimii vreau răcori de zefir.
magii mă învață și îmi dau povețe
cum să dezleg taine prin simplu cuvânt
lumini îngerești mai pot să mă răsfețe
să urc bătrâneațea pe aripi de cânt.
mă răspândesc în lume cu naturalețe
versuri ating cerul purtate de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre trandafiri
Tăcere
Se rup frunze
și cad uscate,
vântul se-oprește
și pasărea tace.
Timpul, nu știu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
și liniștea zace.
Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
și lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mișcă
nici pasărea zburătoare.
Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
și nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...
Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre pace, poezii despre frunze sau poezii despre devenire
O clipă de fantezie îmi dăruiesc
O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respirația,
emoții asincronice înlătură dizgrația.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca și gândul agil.
Nopți dulci se împrăștie-n văzduh,
sunt nopțile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuș nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aștept împlinit!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre realitate, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Ochi de Cupidon
Săgeți cucernice de Cupidon,
Scrutându-mi pașii,
Evadează din ochii tăi.
Ce adevăr e să simt prin constelații
Eposul lor, al ochilor,
Preschimbat în sublimă vecie.
Mă ademenesc himerele, furișate
În gheața spiritului, inocent,
Și prea departe de spațiul-pereche,
În care îmi vei dărui Miracolul zeiesc al definirii...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre gheață, poezii despre constelații, poezii despre cadouri, poezii despre adevăr sau poezii despre Cupidon
Am albit prea devreme...
Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
Că părinții-s cenușă și-i visez tot mereu,
Și la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.
Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz să îmi ierte tinerețea de ieri,
Cer simbrie pe riduri și pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf să le ia în răspăr.
Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriț să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.
Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând pașii mărunți pe-al meu lung bulevard.
E furtună la țărmul unde vreau s-ancorez,
Mă las dusă de valuri și prin ele visez,
Însetată de viață îmi doresc să degust
Vinul dulce rămas din pocalul vetust.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vin, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre păr sau poezii despre primăvară
Renaștere
Ard clopotnițele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau și tac, mă uit și sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi șoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e
Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înșel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ
Ard clopotnițele vremii, oamenii nu știu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup și-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranță, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârșit există, viața unui început
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zâmbet sau poezii despre sfârșit
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre fum
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur, poezii despre lalele, poezii despre flori, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Și-mi dau rest: cincizeci de-mpărtășanii...
Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înțesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înțelesuri-
M-a purtat, cuminte, zi și noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu șoapte:
- Hai că poți! Mai poți, copile!
Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am știut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfășat simțirea.
Sub nesomnul lunii-înmugurite
Maica mea, mi-a dăruit blajinul!
Curg de-atunci, în ape liniștite,
Precum, Tu, mi-ai înzestrat destinul!
Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Doamne-ți, mulțumesc! De-mpărtășanii!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre mulțumire sau poezii despre mamă
Dor de pocăință
Am stins în ochiul sidefat din mine
Bujori înflăcărați, într-un amurg,
Să nu mai plâng, că nu sunt lângă tine,
Când clipele -n clepsidră curg.
Și am închis în mare noi iluzii,
Într-un poem de lemn le-am aruncat,
Că se pierdeau în largul, ce-apăruse
Să mi le ducă neîntârziat
Spre țărmurile, care le credeau senine,
Acolo, îngerii în vise le-mbrăcau
Și din iluzii renăsteau, marine,
Cântări de îngeri, scrise pe-un alt mal.
Iar valurile îmi chemau dorința
Bujorilor înflăcărați, din cel amurg,
Și am aprins un dor de pocăință,
Pentru - ale mele clipe, ce-n clepsidră curg.
Când eu, de stropii mării, sunt scăldată
Și deziluzii iar mă însoțesc,
Pe marea vieții, cea amară și sărată,
Aș da un dor curat s-o îndulcesc...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bujori sau poezii despre lemn
Chemări uitate
E templul acesta de piatră și în el stau de veacuri statui de argint,
Răsună ecou de timpuri apuse, prin epoci ce ascund al vremii sublim.
Se lasă din cer o ploaie cascadă, cu ropotul său de cai nechezând,
Ce vin alergând să ducă în lume, o urmă de cer și un colț de pământ.
Sunt om plămădit din lut și din apă, din aer și duh și din Adevăr,
Cuvântul dintâi îl port și mi-e soartă, iar gândul răzleț îl țin căpătâi.
Deși îndrăznesc a pătrunde cu mintea spre rostul concret și pur omenesc,
Nu pot înțelege nici timpul, nici firea, acestui destin pe care îl trăiesc.
Îmi pun în speranță o parte din vină, căci însăși speranța îmi destramă chemări,
Să pot să clădesc iar templul de piatră, cu sufletul meu încercat de așteptări.
Prezentul îmi este verdict și sentință, aș vrea mai ușor să îl pot depăși,
Căci văd doar o lume ce nu are culoare, cu tonuri de timp și tonuri de gri.
Cu fruntea lipită de geamul ce cată spre stradă, privesc cu uimire la ploaie visînd
Și-mi pare că viața e o feerie, un dar făcut nouă aici pe pământ.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre prezent sau poezii despre lut
Tulburare
Maestrul vieții strunește măiestru pașii din umbră.
Vorbește și mișcă fluviile în jind perpetuu de revărsare în simbioza rosturilor.
Cuvintele mă împing dintr-o margine în alta a lumii.
Pe o parte, aud răcnetul vremii ferecate de ecou,
în neconcordanță cu verdele orelor,
pe de alta, mă copleșește dulceața închipuirii, nesprijinită de istoria ceasului.
Se apropie și tremură prundul.
Tace și se instalează ritualul migrării în adâncuri.
A rămas sufletul încleștat între cuvinte,
ca între ape dulci, ape tulburi, nefiltrate de sensuri,
în așteptări descarnate de gânduri.
Tăcere! În contrast, sunetele se lovesc de misterul mânuirii orelor.
Am ascultat și m-am impregnat de glasul repetițiilor.
Am auzit vuiete nuntite de vibrația înțelegerii.
Îmi spală valurile gleznele fermecate de ape.
Întinsă pe spate, ascult sunetul apropierii, depărtării.
Ești mai frumoasă decât închipuirea, susură valul acela,
tocmai când nedesăvârșirea mă înfășoară de ochiul lunii.
Iubesc unda aceea care îmi clatină țărmul, șoptește apoi cufundarea în libertatea posibilităților.
La fel, din săritură sălbatică, din avânt, se îmbrățișează clipocirile aceluiaiși gând?
Întinsă pe spate, privesc cerul. De acolo vin semnele vremii.
Ascult, privesc... Încremenire! Cum primenește apa țărmul!
Mă îngrop în privire. Din zbuciumul mării se aude o dublă glăsuire.
Ce tulburătoare întâlnire!
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre cuvinte, poezii despre apă sau poezii despre verde
Mi-ar plăcea
Îmi plăcea nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aș vrea să te iubesc
Îmi ești aproape dar, rămâi ideal.
Îmi place părul să-ți răvășesc
Și să-l transform în constelații
Aș vrea inimile să le unesc
Și apoi să ne avântăm în spații.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Leonte despre inimă, poezii despre declarații de dragoste, citate de Mihai Leonte despre declarații de dragoste, citate de Mihai Leonte despre iubire, poezii despre idealuri sau citate de Mihai Leonte despre constelații
Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat
Mi-e dor să zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.
Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.
Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașii mă vor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.
Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri