plantat

Sărutul unic

Te sărut cu ploaia,
Te strig cu petale de trandafir,
Cuvintele sunt risipite pe coardele viorii
De catifea...
Roua chipului tău îmi alintă
Sufletul-înger
Ce s-a înălţat dincolo de noapte
Spre a-ţi aduce curcubeul
În care am plantat cuvinte de iubire
Pe care doar ţie ţi le pot dărui.
Mă poţi oare iubi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puieţi...

Am plantat,
Puieţi de timp,
Din care
Răsărit-au ani.
Au fost şi sunt,
Nu pot să-i schimb,
Nici în aur,
Nici în bani.
Zdrobesc timpul,
Secundă de secundă,
Împing viaţa,
Înainte
Pentru a fi
Cât mai fecundă.
Zdrobesc timpul,
În morile de zile,
Plămădind viaţa,
Cu evenimentele,
Mobile.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns

smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru

m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit

vocile osificate în pereţi
gurile fără gingii
înroşite în foc
umerii scofâlciţi
frunţile netezite de lacrimi

smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi

cu mâinile încrucişate

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea voinţei

Plăceri albastre şi nevinovate
Trec perechi, perechi
Florile din faţa casei.
(pe care le-ai plantat aseară)
Sar coarda.
Trăim pe lume nebună de iubire.
Şi fluturii aceştia
Frumuseţi efemere,
Îmi gâdilă tălpile.
Norii se ascund, în joacă
După munţi şi după soare.
Ce faci? nu vii?
Închide robinetul, iubitule,
Şi lasă pentru mâine
Puţină lumină.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îngăduie

Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul-
semnul acelor duminici
atârnat într-un colţ nevăzut
ce arde perpetuu;

eşti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă-
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îngăduie

Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul-
semnul acelor duminici
atârnate într-un cui nevăzut
ce arde perpetuu;

esti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă-
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Caut o îmbrăţişare cuminte, divină,
Din a cărei energie
Să simt protecţie şi căldură.
Un suflet pur emană lumină şi dragoste...
E visul meu de azinoapte
În care am plantat
Încredere şi speranţă.
Caut o altă parte di viaţă
Ascunsă în inima mea.
Dorul de vis şi lumină
Îmi face divină
Cărarea spre stele.
Iubire, eşti visul inimii mele!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de copac

Şi mi-a zis copilul de copac, mi-a zis..
"Planteză-mă cu rădăcina-n sus
să pot creşte cât mai jos în abis
cât mai jos, ca un arbore nor,
ca o ceaţă de crengi.. ca un vis..."
Şi mi-a zis
şi mi-a zis
şi l-am privit în râdăcini
cu ochiul de pământuri şters
şi l-am plantat în paradis
în vers, invers.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte ne vom iubi

şi ne vom strânge în braţe timid
sub paltonul meu cel vechi
fără nasturi alături de părul meu
ţepos netuns de zece ani cu puteri
paranormale fix la doisprezece
noaptea ne va inunda o peliculă
de copola şi ne vom lovi violent
cu faţa de animalul ieşit din noi
ne vom accidenta de acea nălucă
apoi vor curge îmbrăţişările
cu simbolurile mistice ştiute numai
de noi sau de ochiul de cerb smuls
şi plantat în tavan să ne vegheze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drogul iubirii

mi-am aprins o ţigară
şi am tras cu sete din ea
nu am ştiut că în mijlocul ei
este plantat drogul iubirii
mi-am otrăvit gura cu dulceaţa
din floarea de salcâm
privesc în globul de cristal al vrăjitoarei
îmi văd timpul prins într-un tablou
iubirea cum îmi dârdâie
în ritmul unui clopot
am simţit o mână
care frământa frunza de trifoi
iar noi pluteam în cupa fericirii
dansam în ploaie de cuvinte
şi aveam ca martori
noaptea
ziua

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!