Drogul iubirii

mi-am aprins o ţigară
şi am tras cu sete din ea
nu am ştiut că în mijlocul ei
este plantat drogul iubirii
mi-am otrăvit gura cu dulceaţa
din floarea de salcâm
privesc în globul de cristal al vrăjitoarei
îmi văd timpul prins într-un tablou
iubirea cum îmi dârdâie
în ritmul unui clopot
am simţit o mână
care frământa frunza de trifoi
iar noi pluteam în cupa fericirii
dansam în ploaie de cuvinte
şi aveam ca martori
noaptea
ziua

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, veşnică primăvară

lacrima din miezul zilei
lustruieşte cursul vieţii-
pe Scara lui Iacob,
trandafirii stau împletiţi
în două culori,
pe o parte şi pe alta,
admir lumina din
globul de cristal,
din mijlocul grădinii,
prezentul de astăzi
e trecutul de mâine
înscris în Cartea Vieţii.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna iubirii

În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe faţă
devin diamante.
Puterea inimii şi forţa
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze-n curcubeu

Mi-am scris pe portativ povestea
Şi-am început cu drag s-o cânt
Şi curcubeul îmi dă vestea,
Într-o adiere doar de vânt!

S-a pus în spate, cântă-n raze,
Cuvinte dulci scrise în fraze
Şi-n TV stă un legământ:
Jurat în tricolorul sfânt!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii rubinului...

(IN MEMORIAM LIANA DUMITRESCU,
EROU NAŢIONAL AL ETNIEI MACEDONENE)

îmi văd flacăra eternă
a iubirii (ne)stinse.
În razele Soarelui
îmi (stră)luceşte părul!
Refexia chipului tău
îmi bate-n poarta inimii.
Prin artere-mi curge
sângele Capricornului,
la început de Vărsător.
Te simt şi te (re)găsesc
în orice colţişor din casa mea.
Mirosul tău stă impregnat în ziduri.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

iarna are frisoane,
termometru se adânceşte în abis,
n-am antibiotic,
şi geme
şi plânge,
iar soarele este prins
în cerc de nori,
viforul strânge în corset
luni trase prin anotimp,
ţurţurii muşcă din brazi
în cercuri care desenează
sănii albastre dansând
cu girofarul aprins
la trecerea dintre ani....

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancomat cu autoservire

Sucul îmi este servit,
Într-un minut mi-a venit!...
Bagi fisa şi te-ai salvat,
Salvarea-i în bancomat!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pomul care-şi poartă cerceii în ureche

în roua dimineţii îmi spăl picioarele
în gura ierbii,
mă şterg cu prosopul amiezii,
florile câmpului îmi împletesc
cununa destinului,
crengile cireşului din grădină
mi se apleacă pline de rod,
buzele cărnoase ale fructelor
satisfac papilele gustative,
seara greierii cântă la ceas târziu,
adorm legănată de ecoul lor.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineaţa aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
ploua şi era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trifoi într-o inimă - ploaie cu trifoi şi pisoi

ce ploaie îmi bate din geam vremea
dau fuga până acasă
pun acoperişul pe bloc
des absurd cum plouă
cum ţi se pare rochia mea
atârnată de autostrada soarelui care urcă spre cer
ca o foiţă de ţigară sau ca o fată desculţă
hai îi spune mai bine să dăm naştere azi unui pisoi
şi în partea inimii a început să le încolţească un trifoi

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

(Autor: Teodor Dume)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul din lentilă...

se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe faţă.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineaţa îşi varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăriile...

de floarea –soarelui
zâmbesc sub cerul liber,
împodobind pământul,
pentru omul gospodar
terenurile sunt aur!
pălăria-l protejează
şi de soare şi de ploaie,
casele-nşirate-n drum
se prind în colier de mărgele,
alb-albastre,
la stradă;
pălăria e purtată de om
şi de câmp odată.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

curată de vară spală
trotoarul plin de praf.
Aroma aerului îmbălsămează
nările după o zi caniculară.
Din pământ ies aburi
care se ridică până
la frunza copacilor.
Terra respiră liniştită
după un repaus.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea păcatelor

Într-o zi de sâmbătă,
În grijania sfântă,
Te rog să mă ierţi, părinte,
Păcătuiesc... în cuvinte.

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna

Cu sudoare am muncit,
Să câştig un ban cinstit...
O chită de usturoi,
Să vă gândiţi şi la noi!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!