Poezii despre pietris, pagina 2
Călătorea cu pluta
de vreo jumătate de veac
și acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aștepta apa mare și simțea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă și după aceea în pietriș
apoi au intrat într-o stâncă
erau niște brațe de caracatiță
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri
tăia un braț cu un fierăstrău electric
curgea magmă și sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
brațele de caracatiță s-au făcut brațe
hidraulice extrem de robuste și de inutile
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre realitate
- poezii despre poftă
- poezii despre poezie
- poezii despre electricitate
Autobiografică
Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
și-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranță-n armonia captivă-ntr-un muzeu.
Sunt picătura nopții ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text și nume,
pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Sunt calea ce așteaptă spre asfințit răspunsul,
când mi se pregătește casa-n pustietate,
adun în vers destinul și-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre naștere
Călătorea cu pluta
de vreo jumătate de veac
și acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aștepta apa mare și simțea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă și după aceea în pietriș
apoi au intrat într-o stâncă
erau niște brațe de caracatiță
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri
tăia un braț cu un fierăstrău electric
curgea magmă și sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
brațele de caracatiță s-au făcut brațe
hidraulice extrem de robuste și de inutile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou pentru alt mâine
Sunt doar o adiere, ce mai pulsează încă,
Sunt corp cioplit din lutul udat de Dumnezeu,
O flacără în bezna ce supără zăpada,
În infinit amprentă a propriului meu EU.
Sunt doar o picătură, ce doarme printre frunze,
În ploaia care spală păcate în cădere
Și scenă pentru piesa fără un text anume,
Pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Mâine sunt amintirea ce-ar vrea să-i dau răspunsuri,
Când un gropar i-arată casa-n pustietate,
Pe coli am tot destinul și-l voi lăsa pomană,
Ecoului, să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre supărare, poezii despre somn, poezii despre lut, poezii despre infinit sau poezii despre hârtie
Îmi port pustiu prin noapte pasul
Îmi port pustiu prin noapte pasul meu
Pe drumul cu pietriș lucind la stele.
S-apleacă peste lume Dumnezeu
Și stau de vorbă stelele-ntre ele.
Solemn e cerul, minunat mereu!
Pământul doarme-n ceață azurie.
De ce mi-e sufletul atât de greu?
Aștept ceva? Păreri de rău să fie?
Păreri de rău? De ce? În van sânt toate!
Și de la viață ce-aș mai aștepta?
Vreau numai liniște și libertate.
S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!
Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!
Să dorm pe veci și totuși pieptul meu
Să fie încă plin de vlagă vie
Și să se-nalțe răsuflînd mereu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre muzică
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Forme geometrice rupte
n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...
de ce aș plânge?
știu ca n-am murit
doar că inima se frânge
și curge ca un pietriș...
și tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
și eu înmormântat
devreme... pripită
daca-ș fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aș păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....
[...] Citește tot
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre orgoliu, poezii despre muzee, poezii despre monarhie sau poezii despre moarte
Spre seară
tăceam și cât de mare ne era cerul
trăgeai cu ochiul
mă făceam că număr strugurii din vie
cântau greierii jiul curgea
peste pietriș gândurile făceau vârtej
lumea își strângea drumul spre casă
călcând pământul cu grijă
seara oboseala se băga sub carne frângea oase
câțiva copii încă hoinăreau
nu și-ar fi dat jocul pe nicio bucătură de mămăligă
cu greu s-ar fi stins incurile
ce amintiri de chihlimbar
mi-ai luat mâinile să fi fost un timp în care
le-ai cercetat le-ai sărutat
nu știam cum să le țin în căușurile tale
mici vetre de pâine
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre struguri, poezii despre pâine sau poezii despre ochi
Ultima noapte de război
Aici...
mi-am aruncat ancorele de timp,
pe cel mai tare pietriș,
printre cele mai frumoase piscuri;
un munte făcut pentru soare și stele!
Cu brațe de fier și priviri de răpitor
am mascat fără emoții armamentul,
dar gândit, oricând la-ndemână!
Vremurile... m-au făcut cu acoperiș,
apoi sub el a venit o femeie... copiii.
Am semănat, cosit, am cules, împreună.
M-au învățat să mă joc cu ei.
Războinicul din mine se domolise bolnav
și murise îngenunchiat cu zilele-n mână,
între gânduri simple și dragi,
ca un dezertor mincinos fără război!
De lancea războiului nu mai eram sigur.
Un pumnal moștenire, îl țineam amintire.
Mâine, preotul o să-mi boteze copilul.
Vin avem destul și tăiem și mielul.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre război, poezii despre copilărie, poezii despre învățătură sau poezii despre sfinți
Gândurile bătrânului pescar
O, valuri limpezi, deși-mi atingeți trupul cu mângâieri de pluș,
Deși vă petreceți calm sau avântat ca în zbor o rândunea,
În verile de demult, mai calde, dansul vostru era mai jucăuș,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
Nici mareea nu mai aduce pește ca-n acele zile pline de candoare;
Sunt trist. Îmi lipsesc toate clinchetele făcute de căruța care trecea
Pe drum, spre Sligo,-încărcată ochi cu macrou și hering de vânzare,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
Iar voi, fete mândre, nu mai sunteți la fel de blonde, s-a pierdut și-acel fior
Încercat de fetele altor veri când vâsla, lovind apa, se-auzea
Sau când seara, printre năvoade, pașii lui călcau peste pietriș, sonor
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.
poezie de William Butler Yeats, 1865 - 1939, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre pescuit, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre păr blond sau poezii despre pești
Bătrânul pescar
Salut micile golfuri unde, când se-abăteau vântoase mari,
mă ascundeam; să mai căut astăzi adăpost la sânul lor este exclus.
Privesc ca printr-o ceață,-am spatele îngârbovit;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!
Săgeata mea nu mai străpunge de-a dreptul inima pădurii,
ferigile de-acum sunt roșii, zgribulite-n amurgul indispus,
întristând ochiul care-i sfida cândva soarelui puterea;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!
Îmbătrânita barcă-ar trebui călăfătuită,
bordajul, în pietriș culcat, e un trist rictus.
Mâna care tremură nu mai poate ține cârma;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!
Marea a fost cu mine bună, iar zilele și nopțile,
de cu seară până-n zori, din zori până-n apus,
mi-au fost prietene. Zăpezii de foc i-e dor, iar frunza cade;
zilele mele de dans, de pescuit s-au dus!
poezie de George Campbell Hay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre păduri sau poezii despre prietenie