omenesc

* * *

De câte ori simţirea fiecărui
Îndeamnă gândul omenesc
Urmările puterii să le spună!
Ah, toate câte ni se povestesc
Mereu ca lucru nou în noi răsună.
De tine numai, dulce gând,
Mi-i plină mintea reculeasă,
Din clipa nevisată când
Tu ţi-ai făcut dintr-însa casă!

poezie clasică de Giacomo Leopardi din Cântece, traducere de L. Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea vorbirii se află în cântec

Opinia lui intimă, pe care n-o exprimă public,
este că originea vorbirii se află-n cântec,
iar originile cântecului în nevoia de a umple cu sunet
sufletul omenesc, prea mare şi prea gol.

poezie de J.M. Coetzee din Dezonoare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea dracilor în preziua potopului

(Lord Bayron)
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din ţipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.
Al nostru tiran fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Şiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiţi; şi vântul turbat,
Peste ocean zburând dezlănţat,
Alţi munţi va nălţa, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Averea sufletului...

Aş vrea să fie un soare galben arzând,
ploi sau vânt în murmur curgând,
flori, păsări şi fluturi spre soare zburand,
balans de lumini pe cer cuprinzând,
iar traiul omenesc se-nalţă suferind
şi esenţa divină din sfinţi, viaţa ocrotind.

poezie de Eugenia Calancea (10 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecvent familiei

Consecvent când eşti
Răsplata ţi-o primeşti
Ăsta-i un fapt firesc,
Cinstit, omenesc.
Iar şi iar te îndeamnă
Un gând ca o mamă,
Nu sta de pomană.

Eşti crescut la ţară,
Un cuget curat,
Generos şi afară
Eşti cu adevărat;
N-ai un pat de ţară.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de abstracţiunea de principiu
a unei conjuncţii atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere şi de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înţeleg eu să fiu fericită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte

Nu-i navă să ne poarte-aşa departe,
Înspre alte ţinuturi, ca o carte,
Nu-i simpozion care să provoace
Emoţii aşa cum doar o poezie-o poate face.

Într-o astfel de traversadă se poate angaja
Fiece-amărât, fără oprelişti sau hotare;
Cât de ieftină poate fi trăsura care
Plimbă sufletul omenesc din zare-n zare!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În zi de iarnă,
tot pe tine vreau să te-ncălzesc
că e ger afară
nu-mi pasă
de alte lucruri
la fel...

Am să trimit in lume solii,
ca să te caute
dorind să întregesc,
o dragoste, un cântec,
un cuplu suplu
omenesc...

Şi poate trecutul mă luminează
din spate,
lăsându-mi umbra să alunece-n viitor,
ori poate distanţa ce ne desparte
e un prilej pentru amor...

poezie de Vlad Claudiu Pruteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Adeseori, spăşiţi, servesc,
Mari porţii de singurătate,
Scrutând fâşii de puritate,
În hăul vast şi omenesc.

Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Şi, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..

Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.

Şi grai, şi limbă, dar şi floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!