
* * *
dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre religie
- poezii despre principii
- poezii despre inimă
- poezii despre greutate
- poezii despre frică
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
Citate similare

* * *
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre realitate, poezii despre prezumția de nevinovăție, poezii despre nevinovăție, poezii despre frumusețe sau poezii despre devenire

Cu spatele
moartea
gustul ăsta coclit lăsat cu gol la stomac
într-o primăvară veșnică în nesosirea ei
atâtea tramvaie bete/ oameni deraind pe șine
în fața unui "ei înșiși" pierdut
batista mea parfumată odiseea unei fetițe
multă vreme iluzionându-se că viața este
doar flori... bunăoară narcisa asta... bunăoară cercul sidefat
nicicând intrat în aria de coliziune cu absențele
și cine mai cunoaște limba de dinainte de Babel
toată înrâurirea de sentimente aducătoare de cuvinte clarvăzătoare
purificându-ți apele eului așa de introvertit
om și copac/ copac și sânge
întârziatul nominal cu spatele
la un drum deschizându-se
direct în primăvară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tramvaie
- poezii despre sânge
- poezii despre primăvară
- poezii despre narcise
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre fete
- poezii despre cuvinte

Vulnerabilitate de duminică
sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte
drumul cu praf
toți smochinii aceștia
înțepându-mă tandru cu frunzele
printr-un geam
eu
desființând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului
privirea ta
de la geneze locuiește
înțelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
să se confunde
cu ploile
convingerea mea
că te știu de muuuult...
chiar de te-aș găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns
pasărea
despietrește
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută să existe
pe moarte fiind
uit de frică
o să fiu
a smochinilor
și a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!
[toate îți păstrează cu fidelitate
chipul]
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre zbor, poezii despre smochine, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie

La vida nuda
ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz
nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificație
compoziția sufletească a reacției chimice
cireșii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigașă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriașele pietre renegate de uterul universal
pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteșug de neam
stigmatul care în sfârșit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înființaserăm în ea
plecam strangulați
în propriile cordoane ombilicale
fară ca pe undeva să se consemneze
ideea vreunui martiraj.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre medicină, poezii despre groază, poezii despre fructe sau poezii despre cireșe

Monolog 2
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre supraviețuire, poezii despre fotografie, poezii despre femei sau poezii despre aer

Bucur-obor colț cu drogheria
frig foame ceață!
toată această unduire a contururilor
până la a compromite realitatea
mă descopăr din nou fetița
așteptându-și mama rătăcindu-se
într-un magazin cu necunoscuți
și rafturi posedate
trăiesc pentru prima oară moartea
această lume aparte în care te lași mânat
se pare fără alternativă... de nu cumva...
repede
îmi fac semnul crucii
așa cum în vis m-a învățat bunica
mă joc serios în rochie cu bretele și fluturi
ud florile de la încheietura mâinii
vorbesc vrăbiilor dintr-o carte
ca un om mare mă sustrag ascunzându-mă
în raionul cu păpuși Ștefania și baghete
trasez un cerc sau o planetă o inimă impermeabilă
încep un gând îl continui cu apetisant croissant cu dulceață
o vânzătoare îmi face semn din dreptul casei de marcaj
un glas cunoscut mă adună acum când spaima aproape trecuse
cu greu mă desprind port o vreme urmele imaginației stranii
mă trezesc de tot
foame frig ceață... eu!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre învățătură, poezii despre vrăbii, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre spaimă sau poezii despre rochii

N-o să-ți scriu despre iubire 2
despre dialogurile închipuite
în care uitai să răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor
nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]
și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau să mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta
nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva să însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...
vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite
îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...
se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec
de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții
o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr
ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...
n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima
duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre măști sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

* * *
viața se aranjează în formă de Sens
optezi să exiști firesc
fără teama de-a nu pierde esențialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înțelept alegi
să te bucuri în loc să se îmbufnezi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre existență sau poezii despre bucurie

Hic et nunc
ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
să-ți scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
să cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obișnuință
pierzându-și abilitățile...
ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanță activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalități
eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?
cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităților verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară
îmi exploatez chipul
să exprime
lumea aceasta
nopțile necesare
erele și nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredințelor
omului
iată-mă
hic et nunc:
pune mâna pe mine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ore, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre fidelitate sau poezii despre copaci

Paralel(isme)
pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos
cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite
rupi o silabă în două... în trei... în nimic
te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună
cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire
cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre superlative, poezii despre păduri, poezii despre iubire sau poezii despre galben

Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre suferință, poezii despre rândunele sau poezii despre mamă

Manevră
cu o mână aproximativ decisă
te-ai lua și te-ai împinge
dincolo de joia ploioasă
ai înainta simulând déjà-vu-ul
ca împrejurimile să fie sigure
că ești de-a casei
ai începe un cântec
ceva despre o lume sau despre o margine
fundalul ar fi cu silabe de pescăruși
nimeni nu s-ar grăbi să schimbe decorul
înaltă și vie
ți-ai despacheta sufletul
ai încerca privirea aceea firească
aptă să ascundă fie și parțial frici
ți-ai trece o inimă peste moarte
ca un cer
ai lăsa păsări să te zboare
într-o joacă ai sări în violet de curcubeu
i-ai face lui semn
în centrul luminii ai aprinde
cel mai sublim dintre focuri
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre schimbare, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri

Inevitabil estival
suntem prea fricoși
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine să ne plângă de milă?
intrați în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcția de economisire a afectului
! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătățile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănțică
*
asemenea vieții
orice cuvânt cu sens se naște
dintr-o dragoste
să fie iubirea iasomiei
față de imperfecțiunea albului
însingurat în propria continuitate?!
și-atunci norii albi...
chiar și spaimele...
... sentimentul copacului curtând cerul
el însuși lăsându-se copleșit de vrăbii
de respirația umanizată
în serile cu tei și tramvaie galbene
[Dumnezeu rupe constant din Sine...]
să fie numai
iubirea aceasta care ne caută
pe fiecare în uriașa absență a celuilalt?!
*
poteca stearpă
șerpuiește
în imaginație
pâlcuri de nalbe și rândunici
post meridiem-ul începutului de vară
când macii se mută în inimă
fără să se vaite de alteritate
mergem de-a lungul zilei acesteia
cum de-a lungul unei faleze cu de toate
pescăruși goi ciugulesc cerul din umeri
ne place nisipul cu cochiliile și memoriile lui ample
înflorind iarbă în mijloc de civilizație
așteptăm
deocamdată
fiecare la câte un capăt
ploaia o să ne demaște...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre alb

De Crăciun
am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept
cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
se întinde peste tot
nu-i nimic
într- o bună zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre mama
știu că în așteptarea asta
la o distanță de o lacrimă
sunt doar eu
... și o dorință
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Cred că dincolo de mașinăria asta de PR și dincolo de modelele trecătoare ale fiecăror vremuri, basmul este nepieritor. El este născut, spune și repetă niște repere umane, de care avem nevoie și care ne vorbesc nouă despre lunga tradiție a neamului omenesc pe acest pământ.
citat din Ilinca Stihi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tradiții sau citate despre naștere

Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre naștere sau poezii despre autoportrete

Lipsă de imaginație
rămași cu ochii ațintiți
unul asupra celuilalt
ca asupra unor monitoare
îndărătnice cu idei fixe
fiecare aruncându-și neputința... vina
pe seama celuilalt
încercăm
mici variațiuni
o nuanțare a fundalului
un shortcut pentru orice eventualitate
resetarea priorităților
adunarea detaliilor într-un recycle bin
chiar și un restart
rămânem aceleași două mecanisme blocate jalnic
din depărtare... apropierea ta maladivă
gestul uriașului rănit de moarte
acoperind cu starea lui jumătate din cosmos
reacția mea ambiguă văzută din exterior
aceste excrescențe insidioase obturând
accesul elementar la sine
lipsa de imaginație ne coboară
în fața publicului care mizase
cine va face rost de o inimă
ca spectacolul să se țină?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre priorități, poezii despre ochi, poezii despre imaginație, poezii despre idei sau poezii despre astronomie
- suflet
- Definiția sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul și planta, cât și într-un sens care cuprinde doar omul și îngerii cerești. Definiția primului sens este aceasta: sufletul este desăvârșirea unui corp natural, înzestrat cu organe și având viață în potență. Definiția sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanță necorporală, desăvârșire a corpului, care pune corpul în mișcare după o alegere întemeiată pe un principiu rațional, adică intelectual, în act și în potență. Ceea ce este în potență este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.
definiție de Avicenna în Cartea Definițiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre corp, citate despre îngeri, citate despre perfecțiune, citate despre zoologie, citate despre viață, citate despre substantiv, citate despre principii sau citate despre plante

Între mine și mine
rămânea marea asta
o lume care primejdios începea nu părea
a vrea să se sfârșească
un țipăt multiplicat
mirosul mult prea sărat... algele... gândul străvezit
și inima pe punctul de a se desprinde
pradă pescărușilor în trupuri alterați
cuvintele intră insidios în semnificație
la fiecare jumătate de sens o capcană:
îmi țin tâmplele respirația plânsul
încerc să nu fiu cea mai vinovată
ca-ntr-o hipnoză lumina îmi amestecă glasul
printre valuri printre nesfârșite coridoare-ale timpului
amprenta chipului trădat o casă atât de singură!
corabia se izbise undeva departe
de o poveste în faldurile căreia treptat își pierdea memoria
nici urmă de îndoială nici atât de moarte!
și totuși eu!
cu vârful degetelor de-abia atingând
linia fină care desparte
cuminte ca-n fața unui pluton de execuție
nu mă încumet
cu propria viață să-i testez lipsurile
gradul de scrupulozitate
în spate
nisipul sănătos poartă la fel de firesc
trupul cochiliilor și dârele sângerii
ale tălpilor alergând alergând
prea mult să nu se oprească... să vadă
copiii înalță zmeie
verbele se conjugă obișnuit la prezent
și oamenii... oamenii încearcă din răsputeri
dramul minuscul de fericire să nu-l piardă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre trădare, poezii despre sănătate sau poezii despre roșu