Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Luminița Teleoacă

* * *

dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

* * *

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase

realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Cu spatele

moartea
gustul ăsta coclit lăsat cu gol la stomac
într-o primăvară veșnică în nesosirea ei

atâtea tramvaie bete/ oameni deraind pe șine
în fața unui "ei înșiși" pierdut

batista mea parfumat㠖 odiseea unei fetițe
multă vreme iluzionându-se că viața este
doar flori... bunăoară narcisa asta... bunăoară cercul sidefat
nicicând intrat în aria de coliziune cu absențele

și cine mai cunoaște limba de dinainte de Babel
toată înrâurirea de sentimente aducătoare de cuvinte clarvăzătoare
purificându-ți apele eului așa de introvertit

om și copac/ copac și sânge
întârziatul nominal cu spatele
la un drum deschizându-se
direct în primăvară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Vulnerabilitate de duminică

sentimentul sălbăticit
gândul ce nu se lasă capturat
în cuvinte

drumul cu praf
toți smochinii aceștia
înțepându- tandru cu frunzele
printr-un geam

eu
desființând încuietorile
ignorând orice etichetă / orice religie
îmi las gaj sângele
suspiciunilor timpului

privirea ta
de la geneze locuiește
înțelesurile-mi feminine
plânsul reprimat
se confunde
cu ploile

convingerea mea
că te știu de muuuult...
chiar de te-aș găsi
nimic nu îmi va fi
de ajuns

pasărea
despietrește
în zbor
peisajul
toată anatomia aceasta
făcută existe
pe moarte fiind

uit de frică
o să fiu
a smochinilor
și a drumului contorsionat
mult prea banal poate...
a unei istorii
trăite de mine...
doar auzite?!

[toate îți păstrează cu fidelitate
chipul]

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

La vida nuda

ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz

nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
aprofundăm elementara semnificație
compoziția sufletească a reacției chimice

cireșii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigașă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriașele pietre renegate de uterul universal

pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteșug de neam
stigmatul care în sfârșit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înființaserăm în ea

plecam strangulați
în propriile cordoane ombilicale
fară ca pe undeva se consemneze
ideea vreunui martiraj.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Bucur-obor colț cu drogheria

frig foame ceață!

toată această unduire a contururilor
până la a compromite realitatea

descopăr din nou fetița
așteptându-și mama rătăcindu-se
într-un magazin cu necunoscuți
și rafturi posedate

trăiesc pentru prima oară moartea
această lume aparte în care te lași mânat
se pare fără alternativă... de nu cumva...

repede
îmi fac semnul crucii
așa cum în vis m-a învățat bunica
joc serios în rochie cu bretele și fluturi
ud florile de la încheietura mâinii
vorbesc vrăbiilor dintr-o carte
ca un om mare sustrag ascunzându-
în raionul cu păpuși Ștefania și baghete

trasez un cerc sau o planetă o inimă impermeabilă
încep un gând îl continui cu apetisant croissant cu dulceață


o vânzătoare îmi face semn din dreptul casei de marcaj
un glas cunoscut adună acum când spaima aproape trecuse
cu greu desprind port o vreme urmele imaginației stranii


trezesc de tot

foame frig ceață... eu!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Monolog 2

casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră

deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt

amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă

singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

N-o să-ți scriu despre iubire 2

despre dialogurile închipuite
în care uitai răspunzi
pueril concepeam replici
neverosimile în feminitatea lor

nici despre cum "era / a fost odată..."
n-o să pomenesc mai nimic
[preafrumoasa poveste dând un sens... numai al meu...]

și am corupt timpuri / programe / verdicte...
în balansoarul în care de-una-singură m-am trezit
duminicile trudeau mascheze vidul
lipsa mâinii amputându-și solitudinile peste o alta

nici despre revederea târzie nimic nu vei ști
despre absența noastră din cuvinte
[cum "nostru" ajunge brusc cu totul altceva însemne...]
despre poticnirea în gesturi / într-o dantelă de rochie
fără de scrupule desăvârșind bâiguielile...

vei avea dreptul la propriile percepții
deformate de grabă sau de aglomerație
de zidurile acestea ample crescute vii
din suflete amorțite

îmi vei da dreptul la propriul scenariu
efectul nestăvilitei imaginații bovarice...
voi ști că nu pe tine te-am găsit
că... eu... nu eram eu...

se vedeau 2 străini
unii care nu împărțiseră vreodată
un Cântec

de-aceea poate se lăbărța timpul
de-o parte și de alta a aerului ticsit
gânduri... privirea desființând cerul
penuria de sentimente a curții

o să ating o nuanță / poate maroul
coperții impersonalizate
pe cel al bomboanei insipide de ciocolată
n-o să știi că habar n-am avut să mă apăr

ai debarasat spațiul de toată artileria
de toate detaliile...
de mine...

n-o să-ți scriu despre...
o să te-nvăț cum se privește un om
prin început purificat de decembrie
fără metafore / fără de voaluri / fără ascunzișuri
numai el însuși / bunăoară la masa aceasta unde
ca pe ninsoare pașnică îmi aștern inima

duminica vine ușor
mult-prea-timpul nu lasă spații goale
nicio frică de luni:
astăzi nu doare
nici iubire
nu este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

viața se aranjează în formă de Sens
optezi exiști firesc
fără teama de-a nu pierde esențialul
de-a rămâne pe dinafara întâmplatului
asemenea copilului înțelept alegi
te bucuri în loc se îmbufnezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Paralel(isme)

pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos

cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite

rupi o silabă în două... în trei... în nimic

te situezi centrifug
și vulturii se reped
prindă bucata cea mai bună

cu ultima resursă de vigilență faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire

cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Hic et nunc

ca să mă înfrunt cu tine
doar ca să te tachinez
-ți scot odată
plictisul
sentimentul textilei
care nu are de gând
cedeze la timp
spre exasperarea pielii
în atâta obișnuință
pierzându-și abilitățile...

ca să mă înfrunt cu tine
ca să mă vezi
substanță activă 100%
diagnostic irefutabil
semn al destinului
al bunei fatalități

eu însămi trebuie
să fiu
cea de acum
la ce bun "altădată"?

cum să te opui
invaziei de copaci
subtilităților verdelui
clipei acesteia când se dă
ora exactă / se trece
la ceasul de vară

îmi exploatez chipul
exprime
lumea aceasta
nopțile necesare
erele și nisipurile
păstrătoare fidele
ale necredințelor
omului

iată-
hic et nunc:
pune mâna pe mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Pseudolexical

necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele


coborâți

în prima copilărie

am căutat

antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi

acest univers fatal structurat

cu plusuri

mai ales cu minusuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Întoarce-mi, Doamne, anii mei

Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar nu am ce este teama.

Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.

Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.

Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.

Aș vrea las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.

Am vrut dau lumii, din sufletul meu
Iubirea -mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.

poezie de (2017)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Manevră

cu o mână aproximativ decisă
te-ai lua și te-ai împinge
dincolo de joia ploioasă

ai înainta simulând déjà-vu-ul
ca împrejurimile fie sigure
că ești de-a casei

ai începe un cântec
ceva despre o lume sau despre o margine
fundalul ar fi cu silabe de pescăruși
nimeni nu s-ar grăbi schimbe decorul

înaltă și vie
ți-ai despacheta sufletul
ai încerca privirea aceea firească
aptă ascundă fie și parțial frici
ți-ai trece o inimă peste moarte

ca un cer
ai lăsa păsări te zboare
într-o joacă ai sări în violet de curcubeu
i-ai face lui semn

în centrul luminii ai aprinde
cel mai sublim dintre focuri

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

De Crăciun

am lacrimi pe suflet și sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puțin câte puțin și
nu înțeleg multe lucruri
aud liniștea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
și aștept

cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări
se întinde peste tot
nu-i nimic
într- o bună zi voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre mama

știu că în așteptarea asta
la o distanță de o lacrimă
sunt doar eu

... și o dorință

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniela Luminița Teleoacă

Inevitabil estival

suntem prea fricoși
ne începem constant ziua din dreptul a ceva expirat
tot balansul acesta... tot balastul:
cine ne plângă de milă?

intrați în aria de coliziune cu nimicul
inactivi activăm funcția de economisire a afectului

! dar suntem oameni
avem nevoie de jumătățile-acestea!
nu ne displace balconul cu briză
nici firimiturile gesturilor noastre
conservate într-un vârf cu levănțică

*
asemenea vieții
orice cuvânt cu sens se naște
dintr-o dragoste

fie iubirea iasomiei
față de imperfecțiunea albului
însingurat în propria continuitate?!
și-atunci norii albi...
chiar și spaimele...

... sentimentul copacului curtând cerul
el însuși lăsându-se copleșit de vrăbii
de respirația umanizată
în serile cu tei și tramvaie galbene

[Dumnezeu rupe constant din Sine...]

fie numai
iubirea aceasta care ne caută
pe fiecare în uriașa absență a celuilalt?!

*
poteca stearpă
șerpuiește
în imaginație
pâlcuri de nalbe și rândunici
post meridiem-ul începutului de vară
când macii se mută în inimă
fără se vaite de alteritate

mergem de-a lungul zilei acesteia
cum de-a lungul unei faleze cu de toate
pescăruși goi ciugulesc cerul din umeri
ne place nisipul cu cochiliile și memoriile lui ample
înflorind iarbă în mijloc de civilizație


așteptăm

deocamdată

fiecare la câte un capăt

ploaia o să ne demaște...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că dincolo de mașinăria asta de PR și dincolo de modelele trecătoare ale fiecăror vremuri, basmul este nepieritor. El este născut, spune și repetă niște repere umane, de care avem nevoie și care ne vorbesc nouă despre lunga tradiție a neamului omenesc pe acest pământ.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce -nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
suflet
Definiția sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul și planta, cât și într-un sens care cuprinde doar omul și îngerii cerești. Definiția primului sens este aceasta: sufletul este desăvârșirea unui corp natural, înzestrat cu organe și având viață în potență. Definiția sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanță necorporală, desăvârșire a corpului, care pune corpul în mișcare după o alegere întemeiată pe un principiu rațional, adică intelectual, în act și în potență. Ceea ce este în potență este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.

definiție de în Cartea Definițiilor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Canon of Medicine Hardcover" de Avicenna este disponibilă pentru comandă online la 451.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Lipsă de imaginație

rămași cu ochii ațintiți
unul asupra celuilalt
ca asupra unor monitoare
îndărătnice cu idei fixe
fiecare aruncându-și neputința... vina
pe seama celuilalt

încercăm

mici variațiuni
o nuanțare a fundalului
un shortcut pentru orice eventualitate
resetarea priorităților
adunarea detaliilor într-un recycle bin
chiar și un restart
rămânem aceleași două mecanisme blocate jalnic


din depărtare... apropierea ta maladivă
gestul uriașului rănit de moarte
acoperind cu starea lui jumătate din cosmos

reacția mea ambiguă văzută din exterior
aceste excrescențe insidioase obturând
accesul elementar la sine

lipsa de imaginație ne coboară
în fața publicului care mizase


cine va face rost de o inimă
ca spectacolul se țină?!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Între mine și mine

rămânea marea asta
o lume care primejdios începea nu părea
a vrea se sfârșească

un țipăt multiplicat
mirosul mult prea sărat... algele... gândul străvezit
și inima pe punctul de a se desprinde
pradă pescărușilor în trupuri alterați

cuvintele intră insidios în semnificație
la fiecare jumătate de sens o capcană:
îmi țin tâmplele respirația plânsul
încerc nu fiu cea mai vinovată

ca-ntr-o hipnoză lumina îmi amestecă glasul
printre valuri printre nesfârșite coridoare-ale timpului
amprenta chipului trădat – o casă atât de singură!

corabia se izbise undeva departe
de o poveste în faldurile căreia treptat își pierdea memoria
nici urmă de îndoială nici atât de moarte!


și totuși eu!

cu vârful degetelor de-abia atingând
linia fină care desparte
cuminte ca-n fața unui pluton de execuție
nu încumet
cu propria viață -i testez lipsurile
gradul de scrupulozitate


în spate
nisipul sănătos poartă la fel de firesc
trupul cochiliilor și dârele sângerii
ale tălpilor alergând alergând
prea mult nu se oprească... vadă

copiii înalță zmeie
verbele se conjugă obișnuit la prezent
și oamenii... oamenii încearcă din răsputeri
dramul minuscul de fericire nu-l piardă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook