neatins

Cioburi

1.

Mă gândesc la mine prin semne.
Nu mai pricep cuvintele
Şi mă gândesc la mine
Prin semne.

2.

Observ prin ochean
O delăsare a sânului tău, stâng.
Azi e luni.
Lunea sânii sunt mai obosiţi,
Amândoi.

3.

Pustiu.
Şi o seceră, ca un nai
Neatins, de-un veac, de buze.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul toate lucrurile mor

Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:

Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,

Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supravieţuitor,
Se vestejeşte, moare şi se prăbuşeşte neatins de topor.

poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de puţin din tine

încă o dată invoc grădina
cu imaginea arţarului nostru - timpul
a îngropat scoicile cântătoare

talia sorilor
talia surorilor - toate
sunt în cutia cu fotografii
rochii risipindu-se precum nisipul
pălăria geloasă pe zâmbetul
din obiectivul negru

atât de puţin din tine
în festivitatea de familie
neatins serviciu de porţelan

- uşa dinspre stradă nu vrea să se deschidă
la fiecare atingere
îi cade clanţa

poezie de Mieczyslaw Kozlowski din Palenie traw (1980), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu şi floarea ...

Plâng pentru floarea-ncorsetată
În ale iernii ace reci,
Ce cu sclipiri de nestemată,
Se-nclină lin, pe drum când treci.
Încremenită-n aşteptare,
La fel ca ea, adăst şi eu
Şi tremur toată-a nerăbdare,
Să te zăresc sub geamul meu.
Dar iarna cu-ale ei capricii
Şi braţul timpului ne-nvins,
Ne-nchid în sumbre edificii,
De nestrăpuns, de neatins.
Şi eu şi floarea, împreună,
Tânjim după un cald sărut;
Ea timpului plătind arvună,
Eu dragostei cerşind tribut.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi spun...

La rădăcina trupului îmi creşti
şi vreau să fiu
atât cât sunt
atunci când eşti...
Când dorm să mă priveşti atent
să explorezi întinsul neatins
să tragi cortina raiului în noapte
sufletul să-ţi culci în decolteul soartei.
Să nu te mai opreşti nicicând din drum
în ore sparte de nebuni
căci vreau să-ţi spun cu pletele zburlite
că-mi baţi în piept cu mult de dinainte...

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa

Absenţa e-o prezenţă negativă,
E-un gol, o aşteptare, o latenţă.
E moarte şi viaţă, deopotrivă –
Chiar Domnul, pentru simţuri, e-o absenţă.
De neatins fiind, şi nevăzută,
Asociind realităţi contrare,
Absenţa naşte jale şi frustrare
Şi-un gând de neputinţă absolută.
Ne-existând, nu poate să se-ascundă.
Ne-existând, nu-şi neagă evidenţa.
Egale-i sunt teroarea şi clemenţa...
Absenţa e-o prezenţă mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezenţa.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca într-un etern joc de-a prinselea

uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremeneşte aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veşnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mişcă secundele la un viitor absolut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu de zăpadă

La ceasul şi în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ţi fie părul de ninsoare
Şi tot ce încă nu te doare
Să ţi se vindece iubit.

Să-ţi vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din poveşti
Şi să-ţi acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubeşti
Şi sufletul să-ţi fie nins

Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit timpul...

a sosit timpul...
timpul meu, timpul tău, timpul soarelui.
e încă ziuă... de ce atât de repede?...

să mă grăbesc
căci altul aşteaptă în locul meu
să intre-n mulţime.
îl va chema la fel?... va avea acelaşi suflet,
acelaşi vis neatins, acelaşi plâns necurmat
îi va uda locul strâmt din mulţime?...

e apus de soare,
e apus de om
şi nimeni n-a observat
ultimul meu zbor
în cădere

poezie de Horaţiu Aurelian
Adăugat de Horaţiu Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din vis

Eşti aici
să te ating?
Să te cuprind?
Eşti aici şi...
totuşi sunt trist.
Te văd şi nu eşti
când te-ating
şi nici nu-ţi cuprind
cuprinsul trupului tău...
Eşti aici? Nu eşti.
Vreau să te simt şi nu te simt.
Eşti nefiinţă sau lumină?
Frumoasă, eşti aici,
eşti în mine,
mă priveşti de necuprins
de neatins...
Eşti fata din vis...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!