mecanism

2086 / jurnal

simplitate la nivel de cunoaştere /eşti sângele tău tânăr care pluteşte prin vid / eşti într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica şi ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roţi şi bile iar ziua se încarcă cu electricitate

// simplitate la nivel de reglare al emoţiilor//

apeşi un buton pe touch screen şi nimic nu se întâmplă / asculţi cum plumbul îţi clocoteste în organe şi asta este tot ce poţi face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca nişte păsări speriate.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume nebună

(impresii contemporane)

În darn aşterni în versuri solemne ode lumii!
Contemplativul frazei nu-ndoaie raza minţii
Ştiind că soclul vieţii are culoarea humei
Şi gustul realităţii ne strepezeşte dinţi...

Ce e normal în seva inflorescenţei acre,
În mecanism de traume despotic inventate?
De ce în veacul nostru abjecţiile sunt sacre
Şi faptele normale sunt tot mai persiflate?

Cu negre veşti, pe Terra, amarnic viscoleşte;
Buldozerele urii cutremură pâmântul.
Venin de şerpi şi scorpii servim ca ştiri, prosteşte:
Tot ce-i mai pur în noi, silit, 'şi-află mormântul.

Întoarce-te, gândire! Revino, demnitate,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim dimineţile
ca şi cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizaţi
ne apropiem: nicio graniţă!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidităţii

suntem marionete
în primă instanţă niciun mecanism suspect:
noi înşine – specii cu neputinţă de clasat

ştergem pe jos
cu genunchii noştri de sânge
pălmaşi adunându-şi măruntaiele
din colţii Sentimentului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C'est fini

E un timp al terorii şi al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morţii tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
şi se lasă o linişte veche, o ceaţă
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără şi totuşi undeva,
o senzaţie de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste graniţe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
şi mici răfuieli
între cerşetori.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite în doi

aşa era pe atunci
nu-mi ajungeai
în fiecare zi desluşeam un mister
împreună
îmi păreai
o creatură nepământeană
o capodoperă divină

noaptea te evocam

acum nu mai înţeleg existenţa
nici măcar
ca un sens
câteodată pare interminabilă
câteodată fulgerătoare

de cele mai multe ori
sinistră

acum îmi eşti prea mult

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este aici

n-a umblat nimeni la ea
cum?! nici frigul de aseară?
nici indiferenţa de azi-dimineaţă?!
amnezia aruncată fără de scrupule
de miile de voci venite dintr-un afară
de pardesiele largi ale trecătorilor
nonşalant trăind / exultând / separând
fără nicio vină/ fără minima incriminare

[un ceas care ticăie – spectator discret al neînţelegerilor tale
o lună rece adusă din urletul lupilor rătăciţi de ei înşişi... ieşiţi din istorie
tu – martor neputincios al conştiinciozităţii de mecanism neprevăzut cu anima...]

fereastra asta oarbă se naşte întruna din mâinile noastre retezate
împrumutând filosofia satârului una pe alta amputându-se
eu... bunăoară tu... în miez de iarnă desăvârşită

şi ne-am spune pe nume...

în ceaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hypópoem

aceasta nu este o poezie este
un perpetum mobile un motor ce
funcţionează cu aburul fiinţelor
se spune că demult adus înaintea
zeilor cam pe când se scria
bhagavad gita mecanismul a
iscat tulburare marele krishna
hare hare văzând aburul plin
de privelişti desfătătoare a
coborât pre mirodenia lui până
în afundul subtextului trăind
el acolo neostoite plăceri şi
fantasme iţindu-se apoi cu mare
caznă prin supapa textului i-ar
fi spus preafericitului arjuna
lăudat fie el ia şi aruncă
departe drăcovenia asta alt
minteri oamenii vor trans
forma mahabharata în o mie şi
una de hârjoneli aceasta nu

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de ştire

Echilibristică concavă,
Voit perversă şi bolnavă,
Sindrom de ins bătut în cap,
Fără de vlagă şi posac,
Chemarea unui timp pierdut,
Distant, funebru şi tăcut,
Regrete, jale, plâns şi dor,
Scheleţi dansând în dormitor,
Idei pierdute în văzduh,
Schiţate vag dar cu năduf,
Forme schimbate între ele,
Colbul săltat de-un joc de iele,
Un suflet între aripi gri,
Album de poze cu copii,
Un mecanism fără de noimă,
Fluier, brădet, legendă, doină,
Doi lei, o chiflă şi-un iaurt,
Smucire, vaiet, fugă, furt,
Înot, ţigan, mal, înecat,
Răsfăţ în taină, soare, iaht,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu şosete de diamant

zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.

sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Poeme de amor (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Iubirea-i tema veşnic vie,
Ce a schimbat mentalităţi.
Au încercat mulţi s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăţi.

Un dar divin primit de om
În zorii dimineţii,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieţii.

Nu poţi trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veşnic o ieşire,
Alta, decât ţi-a fost dată.

Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!