manzul

Conclus

Infinitul mă suspendă între minus şi-ntre plus,
Dacă aş muri azi-mâine, am spus tot ce-aveam de spus,

Aş păstra în minte ochii cărora tu m-ai supus
Şi cuvinte argintate cum iubirea a compus,

Deşi ea rămâne mânzul ne-nşeuat şi nesupus,
Aşa cum a dovedit-o timpul rece, antepus.

Te-aş iubi, însă ardoarea tot ce-atinge e distrus,
Ca şi moartea care este poezia de conclus.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei de primăvară

"Nu te teme, fiica Sionului! Iată,
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul
asinei!"
(Ioan 12: 15)

La tâmple, florile de-argint
Deschid corole-n Sfânta Carte;
Din profeţii răsare-alint
De înviere după moarte.

Cu ochii stinşi, bătrânii-aduc
Lumini de la-nceput de lume;
Sărmanul, sufletul, năuc,
Pe cruci îşi caută un nume.

Uitaţi de fii, uitaţi de ani,
Doar îngerii le sunt aproape;
Aleargă-n amintiri cârlani,
Cu primăveri să se adape.

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul celălalt al nopţii

parcă stăteam pe un mal înalt de lumină
privind cu nesaţ
caii albi pe care nu i-am avut niciodată
păscând într-un fel de grădină,

erau multe neamuri călare pe nişte îngeri de armăsari,

tata, pe care nu l-am văzut niciodată,
parcă-i făcea mamei semne pe cer
ca să ne mai naştem o dată,
şi-mi spunea,
- vezi fiule, mânzul acesta de inorog
de pe malul celălalt al nopţii?
am să te învăţ cândva să-l încaleci
după ce-ţi vei fi făcut treaba
în lumea oamenilor,
pe care eu nu am avut timp
să o cunosc prea bine.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest

Să-nţeleg trecutul, hlamida lui Tla,
blestemul Mirandei hăulit sub stele
în sacrele ore de ploaie şi nea
sorbit pe pe-un mirt de stimele mele!

Lapte de cucută biciuiască-mi ura
cu sălbatici cai uitaţi în ispite
când prin setea arsă sleită e gura
şi tremură umbra revisând copite!...

Cum şerpii de irişi maceraţi se-ntrupă
după-un rit supus clipei ancestrale;
mânzul prins de spume dincolo de crupă,
semn ce prosternează sfinţi prin catedrale;

şi să sparg ulciorul cel cu două toarte
purtat pretutindeni prin vârstă, să ştiu
de ce crupierul câştigă pe-o carte
la târgul de vieţi, de la tatăă-n fiu!

poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdict

Oglinzi din pansamente sfinte
Brodează cerul dărâmat în noi,
La colţul străzii azi se vând plăcinte
Din betoane scorojite, moi...

Cumpărăm anafură şi sânge
Să burdujim prezentul colţuros,
C-un dinte şui o babă plânge
Că i-au căzut caninii jos.

Zâmbim în lacrima ce trece
Peste podeţul vechi, pe râu,
Umbra în valuri dă să-nece
Fusta cea cloşă până-n brâu.

Se văd oglinzile cum sapă
Imagini pline de amor,
O iapă mânzul îşi adapă
În loc de apă cu lichior.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de stea

Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri şi vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veşnic mă supun.

Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte şi dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.

Tu îl aştepţi s-alerge sub aşternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenuşile din tencuieli cereşti
Se transformă în stele şi poveşti.

Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se caţără umbra pe o imagine
literele curg prin buzunarele zdrenţuite
un glas şoptit cere.
linişte, vă rog!
se naşte ceva care poate deveni
cândva
poezie

râd şi-mi văd de bătaia degetelor
tastatura nu răspunde
hm! iar am greşit "nicovala"
litera se coace singură undeva
într-o imagine
iese gata azimă
fără foc
e destul răsăritul cercul de lumină
apoi apusul îşi face de cap
pe zidurile de apărare ale fiinţei
pentru ca înserarea să mă prindă
cu ochii pironiţi pe jocul frunzelor

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucefal

Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează,
Goneşte nebuneşte şi sare peste tot,
Cât timp stăpânu-nvaţă cu însuşi Aristot,
Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează.

Un animal din soare, o splendidă făptură,
Născut sub zodii faste, ca un trimis divin,
Crescut în Macedonia pentru măreţ destin,
Ne-nduplecat primeşte, un singur frâu în gură.

Încremenea cu teama de umbra-i pământească,
Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii,
Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n
Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească.

Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde,
În crâncene războaie, el, un mormânt-oraş
Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaş,
Tovarăşului care nu-i chip să-l mai desmierde.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi nelinişti amurgul!

Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi nelinişti amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopţii, alergând prin vis, năuci.

Şi mă ispiteşti, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în şuvoi învolburat,
Când din şaua tinereţii, îmi aluneci înspre gură
Şi cu un sărut mă tulburi şi mă umpli de păcat.

Şi ce dulce-mi e secunda dimineţilor vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n faţă, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Şi să mai gustăm o dată legendarul amănunt.

Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanţuri şi lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Şi cu murgii şi cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva maxime ale lui Hafiz

I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-şi pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, daţi-mi astăzi mie-această floare!"

II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu şaizeci la sută pe-an dobândă.

III
Nu punem cataplasme fierbinţi când avem bursati*? Inima afectată,
Când eşti respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.

IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soţiei şi, la pian, noi refrene –
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârşitul verii indiene*?

V
Cine-s conducătorii Indiei – în faţa cui genunchii la pământ să pun?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!