Poezii despre mahnire, pagina 2
De așteptare
De așteptare-așa-s de obosită,
de dor așa de-nvinsă și mâhnire,
de necredință și de părăsire,
de-ndepărtarea lui ce-o simt, sporită,
încât pe cea cu secere-ascuțită,
pe cea ce ofilește-ntreaga fire,
o chem să-mi fie leac și răcorire,
așa de tare chinu-n piept palpită.
Și ea rămâne surdă la chemare,
râzând de-un gând nebun și de suspine,
cum surd rămâne el și-n depărtare.
De-atâtea tânguiri - de lacrimi pline -
de milă-mi plâng și valurile-n mare,
iar el petrece vesel, pe coline.
sonet de Gaspara Stampa din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre nebunie, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Nu ești tu...
Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.
Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Simfonia iubirii
tu poți iubite să mă înțelegi
mister al nostalgiilor de foc
de mâhnire tu azi mă dezlegi
în sufletul meu ai nobil loc.
nu ne junge timpul să ne iubim
dar speranțe cresc precum stejarii
la umbra lor sublim ne contopim
în romantism nu e loc de avarii.
visele ajung până în cer la stele
pogoare iubirea pe raze ardente
curge prin trup cântă pe sub piele
compune simfonie din pure sentimente.
suntem pe lume ultimii romantici
martori la fericire-s codrii semantici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre zgârcenie, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp sau poezii despre stele
Ploaie in glastre
Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.
Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinții lui albi râde-n lună.
Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi și mâhnire.
Ploaia în glastre topește
Cu ropote triste și-amare,
Doar luna pe cer mai păzește
Urcușul de stele agale...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre nori, poezii despre ninsoare sau poezii despre frunze
Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură
Acesta e autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă.
Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă.
Adeseori spune:
"o, slăbiciune
numele tău este artă."
Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, și mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste.
poezie de Mihai Ursachi din Arca (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ore, poezii despre modestie, poezii despre frică, poezii despre existență, poezii despre crini sau poezii despre artă
Bunuri și proprietăți
Bunurile și proprietățile nu au valoare în ochii lui.
El se ține departe de averi și de onoruri.
O viață lungă nu garantează bucurii,
nici o moarte timpurie prilej pentru mâhnire.
Nu se mândrește cu succesul, nici eșecul nu-l umilește.
Dacă-ar avea toată puterea lumii, n-ar păstra-o pentru el.
Dacă-ar cuceri tot ce poate fi cucerit, n-ar reține nimic pentru el.
Gloria lui constă în a ști că toate lucrurile își dau întâlnire în Unul
și că viața și moartea sunt același lucru.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre valoare
- poezii despre succes
- poezii despre ochi
- poezii despre mândrie
- poezii despre eșec
- poezii despre bucurie
Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre prezent sau poezii despre laudă
Facere
Munte: negru, mut și înzăpezit.
Roșul codrului înfierbântă alaiul lui Wotan;
O, luciul mlaștinii oglindește vânatul.
Alinarea maicii; sub desișul negru de brazi
Se desprinde mâna ce dezmiardă,
Atunci când se stinge sunetul rece al lunii.
O, nașterea omului. Murmurul candelei
Strălucirea sinilie a stâncilor;
Suspinul zărit pe chipul îngăduitor al îngerului.
Albă dezmeticire în odaia cu igrasie
Cealaltă lume
Strălucitorii ochi ai moșneagului împietrit.
Mâhnire, țipătul facerii. Cu aripa neagră
Atinge virila tâmplă a nopții
Zăpada, norul său de purpură coboară tiptil.
poezie de Georg Trakl (18 februarie 2016), traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre negru, poezii despre îngeri, poezii despre vânătoare, poezii despre toleranță, poezii despre sunet sau poezii despre stânci
Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
ușile îngăduinței sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor
se sapă încă șanțuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor crește altele și mai frumoase
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
șterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
așternuturi scuturate petale de cireș
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre primăvară, poezii despre mântuire sau poezii despre lumină
Mi-e sete
Mi-e sete de privirea ta.
Aș vrea să-ti sorb fiecare strălucire
A ochilor tăi plini de iubire
Și să-ți adun lacrimile de mâhnire.
Aș aduna lacrimile tale,
Le-aș amesteca cu ale mele
Și aș face un elixir, pe care dacă îl bei,
Zâmbești din senin, fără temei.
Apoi, aș lua zâmbetul tău,
L-aș amesteca cu al meu,
Și te-aș lua de mână să zburăm până la stele,
Să uităm de rele.
Mi-e sete și tu ești departe,
Am să beau gândurile tale toate
Și am să scriu versuri inspirate,
Pentru suflete însetate.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor sau poezii despre versuri