Ploaie in glastre
Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.
Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinții lui albi râde-n lună.
Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi și mâhnire.
Ploaia în glastre topește
Cu ropote triste și-amare,
Doar luna pe cer mai păzește
Urcușul de stele agale...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.