la mare

Simpatii cred că există (de pildă între rude locuind la mare depărtare unele de altele, despărţite de multă vreme sau complet înstrăinate, dovedind astfel – în pofida înstrăinării – unitatea obârşiei), iar efectele lor depăşesc înţelegerea oricărui muritor. Cât despre semnele prevestitoare, ele ar putea fi simpatia pe care natura o arată omului.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolvent

Mi-am băgat minte în sesiune, colegii să îmi caut iar,
doar în imagini, după chipuri, ori nume întregi, ştiute arar
şi dor nestăpânit mă întoarce şi-i văd în aulele pline,
fragezi, cum gândurile am încă, timpul trecut să mi-l aline,
teleportat o hologramă printre prietenii de grupă,
atât de tineri, toţi ingenui, lipsiţi de griji pe-a vieţii plută,
lăsaţi curentului năvalnic, purtaţi în orice întâmplare
doar vis, mereu atât de aproape, încolorat cu iz de floare,
neobosiţi de atâta vesel în întruniri de gaşcă, ori cupluri,
cu îndrăgostiri în efemer, la baluri, glume printre trucuri...
parcă simt şi miros de săli cu bănci în lemn, laboratoare,
emoţiile de examen, disecţii, practici verile la mare,
lipsiţi total de viitor, ce parte nu făcea din mâine,
ce era azi, mereu un altul, bon de cantină era pâine...
plimbare în parc, sau la terasă, erau materia de studiu
şi amor, joc de dorinţe vii, înfierbântat, fără preludiu...
cum se perindă tot prin spaţiu, pe veci marcat cu "rezervat"
şi loc cu disperare îmi caut, ca atunci, să fiu... da-i ocupat!

Ce dor, ce dor îmi e de tot... cât de păcat, cât de păcat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista Convorbiri literare, XVII, 4 (1 iulie 1883)
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea din iarnă

Începe astrul iernii măreţ să se topească
treptat îl simţi cum arde pe-al primăverii rug
şi-n urma lui rămâne o ţară românească
mai pură şi mai plină de semne de belşug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii şi ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.

Azi, suflă băltăreţul ca soarele prin lupă
surpând împărăţia zăpezii pe pământ
un singur colţ al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generaţii
de vietăţi şi ierburi cu trup îmbălsămat
şi-n nopţi de ovidenii simţi cum tânjesc Carpaţii
de aurul şi vlaga care le-au fost furat.

Împung orbeşte puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru mare

Sunt anumite lucruri – precum păianjenul, năluca,
Impozitul, umbrela pentru trei persoane, guta sâcâitoare –
Pe care le urăsc, dar ceea ce urăsc din cale-afară
E un lucru căruia lumea-i dă numele de Mare.

Turnaţi apă sărată pe duşumea şi-o s-apară-o
Pată urâtă şi diformă; imaginaţi-vă oroarea
Aia de băltoacă lăbărţată până hăt departe,
Ei, chestia asta seamănă leit cu Marea.

Loviţi-vă câinele până-începe să urle de durere
(Pe unii îi distrează-aşa ceva, altora cruzime li se pare)
Şi-închipuiţi-vă că-l loviţi necontenit şi că javra urlă-încontinuu –
Ei, balamucul şi zarva asta ne-amintesc de Mare.

Am avut un vis cu mii de dădace-n şorţuleţe albe
În marş pe stradă – sau, cum pretind ele, la plimbare –
Având alături copii cu săbii de lemn şi mii de tobe;
Asta, de asemenea, m-a dus cu gândul tot la Mare.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
şi-o să trăznească în dicţionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naşte Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
şi-n cea mai sfâşiată dintre ţări,
pleca-vor toţi ai zilei să se culce
şi-l vor primi strămoşii lui călări.

Aşa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte Eminescu
şi-n toată România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec şi o slovă,
se naşte steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în faţa ta, Moldovă,
şi mâna mult lovită ţi-o sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la mare

Valul mai bate, acelaşi.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puţin dacă scurm.

Noaptea-i tîrzie, de august.
Orele – horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.

Murmură dor de pereche,
Patima cere răspuns,
Ah, mineralul în toate
geme adînc şi ascuns.

Sarea şi osul din mine
caută sare şi var.
Foamea în mare răspunde,
creşte cu fluxul amar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia, ca filozofie a naturii la mare cinste în Evul-Mediu, aruncă o punte, atât spre trecut, gnoza, cât spre viitor, psihologia modernă a inconştientului.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plin de speranţe am pornit şi sunt
Cu bani puţini, dar plin de-avânt
Cu greu s-a despărţit de mine muma;
aş vrea să învăţ ceva util acuma...
aş vrea să ajung la mare învăţătură;
Să cercetez pământul în lung şi-n lat;
Precum şi cerul înstelat,
ştiinţele şi tot ce e în natură.

poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!