Noapte la mare
Valul mai bate, același.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puțin dacă scurm.
Noaptea-i tîrzie, de august.
Orele horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.
Murmură dor de pereche,
Patima cere răspuns,
Ah, mineralul în toate
geme adînc și ascuns.
Sarea și osul din mine
caută sare și var.
Foamea în mare răspunde,
crește cu fluxul amar.
Margine-mi este argila,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febră,
magmă terestră, nu stea.
Capăt al osiei lumii!
Rogu-te, nu osîndi!
Vine cîndva și odihna
ce ispășire va fi!
Vine cîndva și odihna
ce ispășire va fi
anilor, aprige sete,
febrei de noapte și zi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plajă
- poezii despre ore
- poezii despre odihnă
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre legi
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.