Poezii despre justice oliver wendell holmes, pagina 2
La Iazul Apelor Negre
După o noapte de ploi,
șuvoaiele îngrămădite-n Iazul Apelor Negre s-au liniștit.
Îmi afund mâinile făcute căuș. Beau
pe săturate. Apa are gust
de piatră, de frunze, de foc. Curge rece
în trupul meu, înfiorându-mi oasele. Le-aud
în adâncul meu, șoptind
oare ce este acest lucru minunat
care tocmai mi s-a întâmplat?
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre mâini, poezii despre frunze sau poezii despre foc
Cântecul constructorilor
Într-o dimineață de vară
m-am așezat jos
pe o coastă de deal
pentru a mă gândi la Dumnezeu
un joc onorabil.
Lângă mine, am văzut
un singur greier;
mișca încoace și încolo
spicele de grâu de pe deal.
Cât de mare îi era energia,
cât de umil efortul.
Să sperăm
că așa va fi mereu,
fiecare dintre noi continuând
pe drumurile noastre inexplicabile
să construiască universul.
poezie de Mary Oliver din De ce mă trezesc devreme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre energie
- poezii despre dimineață
- poezii despre construcții
- poezii despre cereale
- poezii despre Dumnezeu
Femeie
Când frumușica doamnă cade victimă propriei prostii
Și descoperă mult prea târziu că bărbații-înșeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din cețuri și melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile și-a inimii acreală?
Singura soluție care-i rămâne de-a-și acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea rușine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-și înghită cu tot cu sâmbure măslina
Și să-și smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.
poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre ochi
- poezii despre măslini
- poezii despre moarte
- poezii despre melancolie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Acel flaut fermecat John Clare
Acel flaut fermecat John Clare;
Acea ramură ruptă Eddy Whitman;
Christopher Smart, prins în gheara cleștilor electrici;
Sinuciderea unchiului meu ;
Woolf în drumul ei spre far;
Wolf cântece triste;
Swift impenetrabilă mască a Dublin-ului;
Schumann cățărându-se pe pod, aruncându-se în Rin;
Ruskin, Cowper;
Poe, bâiguind prin bezna suburbiilor din Richmond și Baltimore:
Ei, luminile acestei lumi, mă îmbrățișează.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre poduri, poezii despre măști, poezii despre lumină, poezii despre electricitate, poezii despre crengi sau poezii despre Edgar Allan Poe
După moartea ei
Încerc să aflu învățătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulți
pești mici și sunt
mulțumite. Ele-și deschid atât de lejer
aripile și zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.
poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre posibilitate, poezii despre pești sau poezii despre pace
Apă
M-am născut într-un an secetos. În vara aceea
mama aștepta-n casa biciuită de soare
și de vântul uscat, care nu se mai oprea,
ca bărbații să revină seara acasă
și să aducă apă de la o fântână de departe.
Venele frunzelor secaseră, iar rădăcinile se subțiaseră.
Toată viața m-am temut de reîntoarcerea acelui an,
fiind convins că se află încă undeva pe aici,
prin apropiere, ca sufletul dușmanilor morți.
Teama de a-mi simți gura plină de praf mă-nsoțește pretutindeni,
de aceea eu sunt soțul credincios al ploii,
iubesc apa fântânilor și-a izvoarelor
și gustul acoperișurilor din apa bidoanelor.
Sunt un om uscat a cărui sete este-o laudă adusă norilor
și-a cărui minte are forma unei cești.
Cea mai mare plăcere-a mea este să mă trezesc noaptea,
după câteva săptămâni de secetă, și să ascult ploaia.
poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre săptămâni, poezii despre superlative sau poezii despre suflet
Frânturi
Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor!
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrențuite, crăpate,
lepădate de pescăruși pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei școli
de mici cuvinte...
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înțelegi semnificația fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.
Apoi, încetișor, începi să citești întreaga poveste.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre școală, poezii despre lumina lunii, poezii despre lectură, poezii despre cuvinte sau poezii despre Lună
Peștele
Singurul pește
pe care l-am pescuit vreodată
n-a stat o clipă liniștit în găleată,
s-a zbătut continuu,
inspirând uluit aerul
care-i incendia trupul;
a murit într-un decor
care avea pe fundal
curcubeul. Mai târziu
l-am despicat, am desprins
carnea de pe oase
și l-am mâncat. Acum marea
este în mine: eu sunt peștele,
peștele licărește în mine; suntem
născuți, strâns împletit, împreună, sortiți
să cădem înapoi în mare. Venind din durere
cădem în durere, hrănind cu multă durere
acest loc febril; împărtășim
multe taine.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre naștere, poezii despre mâncare, poezii despre incendii, poezii despre durere, poezii despre curcubeu sau poezii despre aer
De ce mă trezesc devreme
Te salut, soare care-mi luminezi fața.
Te salut, pe tine care faci dimineața
și o desfășori pe câmpii,
și peste petalele lalelelor,
și peste zorelele ațipite,
și luminezi ferestrele, chiar și pe ale celor
răutăcioși sau nemernici
îți spun ție, care știi să te rogi cel mai bine,
steaua mea dragă, aflată
acolo unde te afli în univers
pentru a ne păzi de noaptea beznei veșnice,
pentru a ne mângâia cu lumina ta caldă,
pentru a ne îmbrățișa cu razele luminii
bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața.
Privește-mă cum îmi încep ziua
Binevoitoare, plină de fericire.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre lalele, poezii despre fericire sau poezii despre Soare
Ocean
Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-și ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-ațipește, catifelat și albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viața personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, așa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit și-n toate vijeliile
lipsite regrete și de-întristări izvorând din sinele-i sărat.
poezie de Mary Oliver din Pasărea roșie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre încredere, poezii despre viața personală, poezii despre ocean sau poezii despre frumusețe