Poezii despre joseph campbell, pagina 2
Biata doică
Rotindu-se, planeta
ne duce zile și nopți în brațe,
o doică iubitoare care face
greșeli înfricoșătoare. Suntem loviți de vulcani,
tornade, cutremure.
Rușinată, ea ne oferă buchete de flori
și răzoare cu cântece de păsărele,
și apusurile lui Turner.
Biata doică, doar atâta știe...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeț din spațiu
și conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?
... despre crizele de nervi ale plodurilor
și singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanță?
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre arte plastice
- poezii despre zile
- poezii despre vulcani
- poezii despre tornade
- poezii despre singurătate
- poezii despre rușine
- poezii despre romantism
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte din nou dulce?
Oh, well! Spuneți ca harfa depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există oare Urechea care, pe lângă urechea omului, să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele instrumentului care care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească iarăși, dacă merit să fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre zbor
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre pian
- poezii despre numere
- poezii despre moarte
Joseph Dixon
Cine a engravat această harfă crăpată pe piatra mea funerară?
Pentru voi sunt mort, fără îndoială. Dar la câte harfe și la câte piane
Am înnoit și întărit strunele, acordându-le pentru voi,
Făcându-le să vă cânte iarăși dulce?
Oh, well! Spuneți ca o harfă depinde de urechea care o ascultă;
Dar unde este urechea care comandă lungimea strunelor
Conform numerelor magice care zboară dincolo de gândirea voastră,
Dincolo de ușa care stă închisă în fața încremenitei voastre mirări?
Nu există Urechea, pe lângă urechea omului, care să simtă
Prin strune și coloane de aer sufletul sunetului?
Mă înfior când rostesc numele furcii acordului care captează
Undele subtile ale muzicii și ale luminii, venind de departe,
Antenele gândului
Care ascultă până la ultimele frontiere ale spațiului.
Desigur, armonia care îmi guvernează spiritul este dovada
Urechii care m-a modelat, capabilă să mă re-acordeze
Și să mă folosească din nou, dacă merit sa fiu refolosit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele-n mare
Într-o noapte când stelele alunecau în mare
Am ieșit în largul mării cu o barcă,
Iar ea dansa ca un copil pe apa sclipitoare,
Aplecându-se-n reverență pe valul de resacă.
Vâslind pe velurul lichid și moale, violet,
Am jurat în splendoarea nopții înstelate
Să fac curte unei anume fete, tot numai zâmbet,
Până când va ceda pasiunii mele-nfocate.
Ușoară, barca se legăna alintat și tandru,
Iar în inima mea era atâta jind...
Într-un târziu am ajuns lângă-un flăcăiandru
Care stătea așezat pe-o piatră, pescuind.
L-am strigat "Hei!" și el a răspuns "Hei!"
"Cum mușcă peștele-acolo, la apă mică;
Ce crezi c-o să prinzi în cârligul undiței,
Merlan, sardină, roșioară, sau plătică?
[...] Citește tot
poezie de Roderic Joseph Quinn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre noapte, poezii despre bărci, poezii despre zâmbet, poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre promisiuni, poezii despre pescuit sau poezii despre noroc
Avertisment
Când voi fi bătrână mă voi îmbrăca în culori violete
Și voi purta pălării roșii, care mi se vor potrivi ca șaua pe câine.
Îmi voi cheltui pensia pe coniac bun, pe mănuși de vară,
Pe sandale de satin și voi pretinde că nu am bani pentru pâine.
Mă voi așeza de-a dreptul pe trotuar când voi fi obosită
Și voi devora toate mostrele din magazine,
Și voi apăsa butoanele de alarmă,
Și îmi voi înfige bastonul în toate balustrăzile publice,
Și îmi voi face de cap, răzbunând sobrietatea din tinerețele mele.
Voi ieși în papuci afară în ploaie
Și voi culege flori din grădinile altor oameni,
Și voi învăța să scuip.
Atunci poți purta cămăși stridente și te poți îngrășa oricât,
Și mânca o duzină de crenvurști dintr-odată
Sau numai pâine și murături o săptămână întreagă,
Și strânge în cutii creioane și stilouri, și capace de bere.
Dar acum trebuie să purtăm haine în care nu se transpiră
Și să plătim ratele, și să nu înjurăm pe stradă,
[...] Citește tot
poezie de Jenny Joseph, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre încălțăminte, poezii despre știri, poezii despre vestimentație, poezii despre săptămâni, poezii despre roșu, poezii despre pâine sau poezii despre prietenie
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre traducere, poezii despre rochii sau poezii despre proză
La mlaștină
Călător in negru vânt; lin șușotește slabul stuf
În mlaștina liniștii. Pe cerul cenușiu
Un cârd de păsări călătoare trece;
De-a curmezișul peste întunecata apă.
Agitație. În cocioaba dărăpănată
Se ridică-n zbor ale putreziciunii aripi;
Mesteceni infirmi suspină în vânt.
Seară în cârciumă părăsită. Rosul drum spre casă
Blânda melancolie a păscândelor turme,
Fantome de noapte: Broaște râioase din apa argintie ies.
Comentarii
Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei "La mlaștină". Există patru versiuni scrise între iulie 1913 și mai 1914.
Iarăși întâlnim, "călătorul", un motiv important în opera lui Georg Trakl. El este în drum spre "mlaștină" - și această zonă, mlaștina, este caracterizată ca o "realitate saturată" cu "întunecata apă", "putreziciuni", "mesteceni infirmi" și "broaște râioase".
"Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele mlaștini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 - după o lungă ședere în Innsbruck și înainte de a se muta la Viena pentru o vreme - și a lucrat intens la poeziile pentru prima publicație a cărții "Poezii" pentru editura "Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei "La mlaștină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena și intitulată "Decembrie".
La sfârșitul primei strofe, se întâlnește un vers ciudată, care străbate toate cele patru versiuni neschimbate: "De-a curmezișul peste întunecata apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mișcă, de fapt, pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reținută de exemplu, de Joseph Georg Oberkofler în "Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 și următoarele în "O călătorie cu sania").
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre vecini sau poezii despre săniuș
Casabianca
Băiatul stătea pe puntea-n flăcări mari, o mie;
Coechipierii-n viață fugiseră niște bieți vătui;
Focul mistuia epava-n marea bătălie
Și-și revărsa lumina peste oamenii morți din jurul lui.
Frumos și strălucitor, niciun pas nu dădea-napoi,
Parcă era stăpânul pălălăii enormă;
O ființă dintr-un sânge nobil de eroi,
O mândră, deși copilărescă formă.
Flăcările creșteau tot mai înalte el aștepta
Ca tatăl să-i permită să părăsească vasul;
Tatăl, care sub punte-atunci tocmai se sfârșea,
N-avea cum fiului să-i audă glasul.
Striga-n mijlocul incendiului: "Spune, tată, spune,
Nu-i așa că mi-am îndeplinit datoria pe deplin?"
El nu știa, dar căpitanul zăcea ars cărbune
Și nu-i putea răspunde, el fiindu-i Styxului vecin.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Hemans, 1793 -1835, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre război, poezii despre lumină, poezii despre Franța, poezii despre înălțime sau poezii despre îndeplinirea datoriei
Articole culturale referitoare la joseph campbell
- Instrumente mortale: Orașul oaselor
- Vacanță după gratii
- The Grey: La limita supraviețuirii
- Camelot
- Larry Crowne
Mai multe articole despre joseph campbell la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la joseph campbell
- DOOM 2: protopsalt proudhonistă
- Termeni filipinezi în Oxford English Dictionary
- Surreal cuvântul anului 2016, ales de Merriam-Webster
- 500 de termeni din engleza australiană au fost adăugați în Oxford Dictionaries
- Nume populare la americani
Mai multe articole despre joseph campbell la Blog.Ro-En.ro »