izbit

Iarna

În stoluri, corbii se rotesc
Şi fulgi uşori
Se cern din nori
Eu ziua-ntreagă mi-o-mpletesc
Din fire de fiori.

Se-nvăluieşte-n alb pământul
Ca-ntr-o mantie
Larg-argintie,
Izbit din cracă-n cracă, vântul
Se zbate cu furie.

Cu mâini nervoase răscoleşte
În val zăpada,
Şi trist, ograda
Sub sarcina de puf tânjeşte.
A-mbătrânit de tot livada!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Operat pe cord deschis
Valul mării lasă scris
Cu amprentă digitală
-Vreau să mai trăiesc o vară!

Perfuzat cu sentimente
Parafat de rezidente
Cu triumf in jugulară
-Vreau să mai iubesc o vară!

Vine toamna nechemată
De o sepie pictată...
Valul s-a izbit de mal
Si s-a spart ca un cristal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars rupestra

Sunt în marea de cerneală
un trup de cerneală dolomitat
din spuma filelor născut
în valurile muzei legănat
de furtuni în stâncile ei izbit
în rupestre versuri de infinit
şi poate acum par incriptat
de adevărul de voi uitat
în vânători cu noi între noi
cu verdele violat în noroi
ce uscat va deveni puroi
de nisip rămas după noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând

Noaptea trecută, vântul şi ploaia...
acele sunete-ale toamnei
s-au izbit iarăşi de ferestre şi de draperii.
Lumânările-au plâns,
clepsidra s-a umezit
şi eu m-am sprijinit de tăblia patului.
M-am ridicat, dar nu-mi găseam liniştea.

Toate treburile banale
trebuie lăsate-n urmă.
Viaţa nu-i decât un vis urât.
Singurul drum sigur este cel ce duce spre beci.
Pe alte drumuri nu merită să umbli.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul rozelor

Bărbaţii se trezesc din somn,
Femeile frumoase dorm.

Ei pregătiţi sunt de atac,
Femeile frumoase tac.

Sunt pregătiţi să dea năvală,
Femeile doar mişcă din sprânceană

Şi-n loc să fie steagul arborat,
Titanicul e gata scufundat;

Căci s-a izbit de-un sloi de gheaţă
Ce-a fost trezit de mogâldeaţă

Şi-acuma, vai şi-amar de noi,
Începe marele război.

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans al taifunului

Suflă vântul rătăcind
Prinde sufletul iubit
Stinge stelele urlând
Cu un tunet s-a izbit

Iarba s-a urcat la nori
Cerul este o verdeaţă
Aştri dansează în doi
Valuri albe fără ceaţă

Cerul cade pe pământ
Stele se-aprind gălbui
Porneşte aprigul vânt
Un dans al taifunului

Un luceafăr suferind
Vântul iubita -i răpeşte
Suflet chinuit plângând
Jalea lui cerul înverzeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen

Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbuşit mai rău în mine.
Senzaţie de gol...

Păşind încet, şovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...

Mi-am urnit nefiinţa, în ciuda neputinţei
Şi-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...

Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparenţelor!...

Mi-am făcut curaj şi am pornit înspre el;
L –am înşfăcat şi mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru-n formare

hidrele spectru al iernii
a început să-mi albească ochii
o primă privire s-a şi izbit de pământ
în cercuri mărite-ngheţând

cineva priveşte intens
cele din urmă fructe
şi cum încet le doboară
poţi să-1 gândeşti cu mult mai uşor

dar soarele tot adunat
în tainice-adâncuri de oase
ne va fi deajuns
pentru marea călătorie ce-ncepe

cine-şi trăieşte făptura
mai repede
cu-adevărat mai repede
singur va-nvinge

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest

Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Şi cariul, şi custurea, ţi-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti la rându-ţi temutele destine,
Urcând şi tu sub cerul de fier şi chinoros.

Te-aşteaptă mohorârea pustiului pietros!
Nu şovăi, străbate-o; iar când – diamantine –
Pădurile de gheţuri se vor ivi pe cline,
Încrezător azvârlă ciomagul de prisos;

Din povârniş, în steiuri, din stânci, în văgăune
Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune
Cu lung şi mare vuiet tot hăul de granit,

Dar sus, sub îngânata lumină-abia născândă,
Lăsând să scape râsul din pieptul rău sporit,
Acopere căderea cu hohot de izbândă.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara bolnavă

Era ciudat că boala ei nu o putea vomita pe ea însăşi.
Cioara, deşirând lumea ca pe un ghem de lână,
I-a găsit celălalt capăt strâns legat în jurul propriului deget.

A decis să vâneze moartea, dar orice
Intra în capcanele pe care le întindea neobosită
Era întotdeauna propriul trup.
Unde se află acest celălalt care mă ţine sub puterea lui?
Cioara a plonjat, a călătorit, a luptat, s-a căţărat,
Iar la sfârşit, la o lungime de braţ, a întâlnit spaima.

Sub şoc, a închis ochii, refuzând să vadă.

Cu toată forţa, a izbit. A simţit lovitura.

Îngrozită, s-a prăbuşit.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!