Spectru-n formare
hidrele spectru al iernii
a început să-mi albească ochii
o primă privire s-a și izbit de pământ
în cercuri mărite-nghețând
cineva privește intens
cele din urmă fructe
și cum încet le doboară
poți să-1 gândești cu mult mai ușor
dar soarele tot adunat
în tainice-adâncuri de oase
ne va fi deajuns
pentru marea călătorie ce-ncepe
cine-și trăiește făptura
mai repede
cu-adevărat mai repede
singur va-nvinge
sângele-n mine ia foc
cu-atât mai ciudat
cu cât dogorind se-ncălzește pe sine
păstrându-și rigid greutatea
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre greutate
- poezii despre fructe
- poezii despre foc
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.