intunecat

Stăteau cu ochii

pe cer să vadă mârşăvia
lunei care a muşcat
cu sânge rece din soare
eclipsindu-l vizibil
retinele arse priveau
cerul întunecat
şi toată lumea se întreba
cum strălucitorul a fost umbrit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna – poem diamant

Toamna –
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat şi ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Şi nu mai ştiu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

Sunt singură în acest loc întunecat,
singură în această cameră răcoroasă,
singură în acest oraş aglomerat,
singură, singură,
singură în viaţa mea obscură.

poezie de Irina Rambu
Adăugat de Alex Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie

Eu sunt doar ceea ce se află în jurul meu.
Femeile înţeleg asta.

La o mie de iarzi de trăsură
Ea nu mai e ducesă.

Şi-atunci, acestea-s tablourile:

Un hol întunecat;
Un pat înalt înconjurat de perdele.

Acestea-s doar exemple.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trudă târzie

Mi s-a rupt coada la lopată
Când s-a întunecat am deschis geamurile
Şi văd că indiferent de mănuşi
Firele noptii mi-au intrat în palme
n-am reuşit să-l dau afară.
Atunci i-am dat foc…
La un fitil de lumânare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresie de iarnă

Roua îngheţată îşi lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciţi sau poate, chiar...
Îndrăgostiţi.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizaţi,
de viscolul întunecat
şi de-un dor blestemat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

O lumina ce tresare,
Din frunzisul fermecat,
Straluceste peste izvoare,
Cu albul ei imaculat.

Raza ei cea orbitoare,
Se rasfrange neincetat,
In paradisul de culoare,
Curcubeul minunat.

Si-atunci cand ea dispare,
Oare ce s-a intamplat?
Sumbrul noptii ce apare,
In cerul intunecat.

poezie de Carla Giorgiana Odor (1 aprilie 2013)
Adăugat de Giorgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă geneză...

Azi stele au căzut,
ape s-au revărsat,
sori s-au întunecat,
inima mi-a tăcut...

lacrimi cad,
se lovesc de pământ,
se preface-n vânt
un oftat adânc...

zile cândva însorite
se prefac în neguri,
mai am doar gânduri
şi sentimente rănite...

poezie de Mihail Simionescu din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Blestemate fiţi voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu şerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roşul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopţii se ridică păsări albe
Peste oraşe de oţel.
În prăbuşire.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara aripi

fara aripi am inceput sa zbor, din rai sa cobor
decat sa nu te am si sa fiu nefericita prefer sa mor
la trupu-ti divin ce intunecat ma asteapta
sa ma tina in brate sa ma minta c-o soapta
sa inceapa nebuneste a ma saruta, dar cand eu voi pleca
sa nu incepi a ma uita, sa nu-ti dai suflarea alteia...

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!