infirmitate

Nu voi respinge niciodată părerile diferite faţă de ale mele, tot aşa după cum nu resping faptul că cineva are o infirmitate, un picior mai strâmb sau o mînă strâmbă etc. Nu pot decât să compătimesc acea persoană, dar nu pot să fiu supărat pe ea.

citat din Arnold Schoenberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de sfârşit

Ştii că sunt metode
de a fi crud cu mine
pe care le-ai lăsat încă
neexplorate?
Ţi s-a facut oare lehamite de acest joc?
Sau ai început, doar început,
să-ţi doreşti să-mi vindeci
dragostea bolnavă?
Eu sunt un om
cu o infirmitate în lăuntrul lui.
El suferă atât de mult încât l-aş fi ucis
dacă aş fi îndrăznit.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barack Obama nu s-a sfiit niciodată să îşi manifeste emoţia şi sensibilitatea, fiind surprins, nu o dată, de camerele de filmat, cu lacrimi în ochi. Oamenii puternici ştiu că lacrimile nu sunt o infirmitate. Cel care nu plânge, cel care nu se emoţionează nu va şti să se bucure, asemeni copiilor, din tot sufletul. Lacrimile, atunci când le avem, vorbesc despre umanitatea noastră, despre acel fond insondabil care dă măsura întregii noastre fiinţe.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea visuri este cea mai mare voluptate din lume, mult mai mare decât banii, sexul şi puterea împreună. A nu visa este o infirmitate dureroasă, este ca şi cum ai accepta de bună voie să respiri aerul curat al muntelui cu un singur plămân, ca şi cum ai accepta să vezi cu un singur ochi verdele smaraldin al unei pajişti curtate de splendida policromie a florilor de câmp.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de a trăi prin forţele mulţimii, ca un copac prin forţele latente ale pădurii, sentimentul de a face parte, de a participa, de a împlini, cu viaţa ta, un cerc de viaţă mai mare, ce trece şi prin tine, mai departe, spre puterile difuze, obscure, biologice ale speciei...
N-am cunoscut niciodată asta, n-am să cunosc niciodată. "Eu". Tot ce fac, tot ce gândesc, tot ce sufăr rămâne sub această bară fixă: "eu". Şi am curajul deplorabil de a fi mândru de această infirmitate, de a-mi socoti fereastra de la care privesc lumea o "poziţie", când nu e decât o ascunzătoare, curajul de a crede în singurătatea mea ca într-o valoare, când nu e decât o inaptitudine. Cât de prost, cât de patetic mărturisesc acest păcat – nu-mi dau totuşi mai puţin seama de realitatea lui. Sunt un copac evadat din pădure. Un copac cu orgoliu – boală care nu ucide violent, ci atacă răbdător, de jos, de la rădăcini, de la întâile resurse ale vieţii.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne pierdem în nimicuri şi căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci păleşte strălucirea
De ce ne pervertim în lume şi ne golim de vise
Speranţe şi dorinţe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecţi în lăcomii şi pofte, crudă infirmitate,
A neputinţelor lumeşti şi-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite şi-a vitejiilor stupide.

De ce ne ţinem dinţii strânşi când ura ne-mpresoară
Şi ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoşi, mereu strălucitori
Când ştim, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi şi prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne şi stingem imediat încă din temelie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme risipite

***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproşează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
aşa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu ştiu ce să fac
prea izvorăsc la loc

***
este şi hazardul în viaţa o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!