Poeme risipite
***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
așa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu știu ce să fac
prea izvorăsc la loc
***
este și hazardul în viața o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta
mi-am scris istoria
tristețea și durerea altora
nu mi-am făcut nici o piramidă/dar
am scris scrisori...
n-am cunoscut arma-ndragostitului
am avut grijă de stele
și de cel iubit cu lacrima!
Mi-am zidit din inefabil o casă
mi-am cinstit iubirea cu trup de crin
fierbinte. Proaspăt dăruit/astăzi...
cânt lumea dinlăuntrul meu-
suntem ceea ce iubim/spunea cineva..
***
mi-ar trebui un paznic de taina
să-mi țină socoteala născocirilor mele și a mea...
mi-ar trebui un vis mai viu decât viața
și cineva să mă tragă de mana
să nu cad în cer
iar lacrimile toate
să mi le-nsire pe linia orizontului
***
s-ar putea să mint?
Dacă sângele
n-ar fi o voința obligatorie a naturii
dacă n-aș ști cum se minte cinstit
cu taina-n cuvinte
ți-aș dărui făptura izbânzii încet să o simți
ca o explozie de care... să te apropii cu gura!
***
trebuie să fi fost o fărâmă
de copac prăbușit în ochiul tău
trebuie să fi fost ceva trist de tot,
fermecător de trist, de te-am și iubit,
de m-am lăsat învinsa
de nisipul fierbinte
sau de pasarea-ti ucisă!
Trebuie să fi fost ceva, ceva trist de tot
fermecător de trist,
ca-ntr-un vis de ciresi,
trebuie să fi fost ceva, nu se poate
amândoi veneam din aceeași singurătate,
parca-am fi fost înțeleși...
trebuie să fi fost ceva, ceva nespus
de-am căzut atât de aprig din dragoste
în ceva mai presus...
***
e o oază în trupul meu pur.
Sunt un fir de iarba provocat la duel
ce-mi povestește de jur împrejur
cine-s eu, cine-i el...
chiar dacă ploua nimic nu mă năruie
speriată privesc de jur împrejur
cum oaza din sângele tău mi se năruie,
e o oază și-n trupul tău pur!?
Eu mă destram și împart
intre sânge și trup
același regat...
***
ascult și ascultă!
Să-ncepem întâi de la noi
e atâta pace-in-doi
și atâtea cuiburi pe reduta-
tu zeu și eu zee
numai cu pace și flori,
se mai poate picta pe steag o femeie?
- De-ar fi iubirea singurul lumii război!
Din clipa în care n-aș mai iubi,
mi-aș cauta câte-un brat prin tranșee...
***(rău feminin)
Lasă-mă albastra să trec/și mă apara
seninul să șuiere sau să adie,
să cad din plutire
sau păpădie să fiu-
și apoi flacăra...
Supusa să-ți trec peste gânduri
să cad în brațe de aur/pe grâul ce-l știu.
În visele mele-naltandu-se clar/dar pustiu...
acum când te ard lasă-mă albastra,
să trec,
sau lasă-mă mai albastru
să plâng sau să sec...
***
spada de fulger cuvios destrămat,
brat drept însângerat în fructe,
să iubesc, aș iubi cuminte, curat
spin de lămâi cu sângele iute...
Spada de fulger cuvios destrămat,
brat drept însângerat în fructe,
să iubesc, aș iubi, nu-știu-cum legănat
un mânz cu camelii în frunte!
****(de dor)
noaptea-mi apasa sufletul
ca și cum sub o piatra trăind,
de dor îmi întind mâinile, abia respir!
Tu mă aștepți mama-n același pustiu...
eu sunt de vină!
Trăim la celălalt capăt de noapte și zi
ca și cum sub o piatra am fi...
De viața mă mai leagă un fir...
mama mă vezi? parcă-aș fi o străină,
de dor, abia îmi întind mâinile
abia respir...
***
știu, tulbur în jur aerul
sufletul oamenilor, poezia
bolnave genele mele aprind iubiri de paie
Nestinsele oglinzi îmi ard mâinile
flori nemangaiate, venele
se zbat în noapte rugându-se
Știu, tulbur în jur aerul
noaptea, sângele
fac imnuri din vreascuri/mătăniile...
***
în umărul tatălui meu
frunza picura noapte
și nu mai știu în care anotimp
ne vom săruta mâinile
când în lacrima-s pe jumătate...
Nu mă cunosc, nu
nici un fel de a plânge
și nu mai știu unde mi-e toamna
și unde ești tu...
***(inscripție pe un șervețel)
Mă plimb și tac
ochiul meu e o piatră cu cer în vârf
niciodată n-ai să știi
cine te-nalta-n tăcere-
într-o zi, poate
o să-ți crească și ție
flori în sânge...
***
subțiat de boala
mi se face mai dor
descumpănit abia deslusindu-mi privirea
în biata oglinda
mi se face mai dor,
inserarea-si mai arde cărbunii prea stinși-
mi se face de aur asteptarea-n pridvor
și... plin de stelele în care cred
gonesc să fiu...
să luminez hârtia și să-ți scriu...
***
promite-mi o lumină în lacrima și arunc
lumilor cheia
și jur credința bărbatului care
va naste-n mine femeia
ce dureros mi se pare/ce sfant!
Că-ntr-o zi voi coborî
dintr-o piatra
cu-n genunchi sângerând...
***
arde-mi cu mâinile tale subțiri
de pe gura cele două iubiri!
Cu sangele-n torțe, să număr, să strig
peste câte petale din luna mă ning...
Aprinde-mi ca jertfa-un lămâi
să-mi scrum rădăcina
ce-mi creste-n călcâi
nevindecata de tine și fără altar
să fiu în iubire
fără mare și mal...
***
am dreptul ferestrei de a lumina-nlauntru,
nu-mi trece tăcerea
ce singura spune pe nume cântecului/nu îndrăznesc
să-mi asum orice infirmitate, doar singurătatea
singurătatea...
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre femei
- poezii despre visare
- poezii despre singurătate
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre oaze
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre fotografie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu-mi pasă!
Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Șuvoaie pestrițe se scurg împrejur
Și nici nu mai știu de mi-e rău sau mi-e bine.
Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala și ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.
Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...
poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini, poezii despre inimă sau poezii despre durere
În final
În al tuturor glas de atomi
Mi-aș trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aș afunda sufletul
În a ta umbra aș sta
Călăuză aș vrea să-ți fiu
Pe inimă te-aș picta
Să-mi dai speranță și-n sicriu
Aș vinde pământuri și aur
Că să-ți cumpăr dragostea
M-aș face roșu pentru tauri
Pentru un sărut în nea
Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.
Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc nițel
Poate voi zări un țel.
Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt
Văd stele ce cad arzând
Și parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aș fi eu
Murind singur, efemer
Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă lași aici să zac
Să ard ca o mică stea
Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puțin și nu mai sunt
Mă lași să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea
poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tauri
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre salvare
- poezii despre roșu
Singurătatea travestită în iubire
se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimieața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă m-ar ajuta la ceva
știu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contează acum
Te iubesc de ieri și te-am iubit și-n noapte
Astăzi nu mai știu, sau, cine știe.. poate
Mai lasă-mă puțin, lasă-mă pe-o parte
În patul tău comod, să te țin în brațe
Ți-s ochii fără fund, au lumina verde
N-au nici un val ascuns, valul de-a te pierde
Știm amândoi ce-a fost, prin razelele plăpânde
Luna cu ele-n jos, le-a lăsat oriunde
Lasă-mă, te rog, sub pătura lânoasă,
Mai inspir din noi și te mai simt pufoasă
Miroase părul tău, ca iarba lățoasă
Acum din nou îmi ești, pofta cea trupească
Te iubesc de ieri, poate și azi și mâine
Nu-mi cere să jur, să te iubesc poimâine
Contează ce-i acum, orele cu tine
Hai! Întinde-te!.. lipește-te de mine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre păr
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre cuvinte, poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre trup și suflet
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre sclavie
Dorul de mamă
Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit și-a fost odată,
De cum ieșeai adesea în pridvor,
Și îmi vorbeai frumoasă și-nțeleaptă.
Mi-e dor de bunătatea-ți nesfârșită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze și prin flori tu ai plecat.
Ai luat cu tine viață și lumină,
Și sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost și vei rămâne o divină,
Să te iubesc din drum e prea târziu.
Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar știu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.
Eu te sărut cu-n ultim tainic dor,
Și îți doresc să te mândrești cu mine,
Dacă mai cred sau nu în viitor,
Cu mine nu-ți va fi nicicând rușine!
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre urări sau poezii despre rușine
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre coșmaruri, poezii despre schimbare, poezii despre măgari, poezii despre călărie sau poezii despre creștinism
Când ai să vii ?
O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.
Cum poți de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.
De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și cheia marilor dorinți.
Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.
Că te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din deșert.
Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Înfierbântate de amor.
Să îmi apari ca o Icoană
A pururi,Vestitei Mării,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre iertare
Îngerului tău
În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...
Am crezut că nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!
Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!
Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!
nici ție ce-ți mai poate fi scris,
ce știu e că vreau să iubesc
în fiecare minut câte-o zi/ până când...
bătrânul cer ne va cădea în genunchi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre urechi sau poezii despre uitare
Și uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, și mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus și de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit și de lucrurile la care am renunțat, și nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu știu ce... Nu știu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu știu ce este sau unde l-am pierdut.
Și uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.
Ioana Crețu în Șoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre prietenie, citate despre dor sau citate despre copilărie
Peste mine a venit toamna...
iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...
la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața
atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu
și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă
mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...
și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc să știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz mă cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre dimineață
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Aproape voi uita
Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
Descuie porți de rai cu stele în culori.
La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăcește în mine și mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!
O liniște străină și-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!
Doar două, trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!
Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre brazi sau poezii despre stele
Destul de puternică (Strong Enough)
Nu-mi trebuie dragoste ta,
Nu am nevoie de ceva,
Nu vreau minuni și nu cerșesc,
Cuvinte dulci nu-mi trebuiesc.
E-aproape răsărit,
Nici un pic n-am dormit,
Dar ce contează dacă tu nu știi ce am simțit.
Sunt puternică pentru despărțire,
Pentru a trăi de azi fără iubire,
Pentru a-mi putea stăpâni plânsul,
Pentru a-mi regla suflul și pulsul,
N-am să întorc capul după tine
Când o să pleci de lângă mine.
Nu, nu mai e nimic de spus,
Respir adânc și mă înec în plâns,
Atunci închid ușa după mine și ies,
Merg în neștire, nu pot să mă opresc,
Sunt singură pe drum, nu văd nimic în jur,
Dar știu că nu trebuie să te ascult, ci să te uit,
Da, uite, nu mai plâng.
Nu întorc capul după tine, să te văd cum pleci,
Promit c-o să te scot din gând.
Câte-aș avea să-ți spun, aș scrie o carte
Cu versuri de dragoste disperate,
Știu însă că nu înțelegi,
Aștepți la ușă și vrei să pleci,
Mi-s ochii rupți de somn
Și tot nu pot să dorm,
Dar ce-am pierdut poate nu e prea mult,
Trist și adevărat, tu nu m-ai meritat,
De-aceea n-am să plâng, sunt tare și-ți spun:
Pleacă chiar acum!
Iadul să vină sau ale mării valuri,
De m-ar îneca departe,
Tot nu m-aș mai gândi la tine vreodată,
Te-am înțeles și te-am iertat,
Rămâi cu bine-ți spun,
Iubirea mea, drum bun,
Căci te cunosc de-acum,
Nu-mi pare rău că pleci
Și n-am să plâng,
Sunt tare, negreșit,
Pentru-al nostru sfârșit
Și n-am să plâng cu capu-n pernă-năbușit.
cântec interpretat de Cher, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre zile
Rana
I
vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
și a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!
de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninătatea
și nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umărul.
viața o să-mi treacă în pace și armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
rațiunea o să-mi sfâșie creierul.
vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieții mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!
și niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieții până la ars.
II
să accept evidența: nu mai pot să scriu poezie.
nu mai sunt în stare, ceva în mine nu mai colaborează.
am scris ani de zile cu ură, cu dragoste, iar acum
creierul meu e mort.
am pornit la maraton ca pe suta de metri
am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul.
am uitat că viața e lungă.
nu-mi imaginam că o dată mă voi opri, voi plați
că tot ce am făcut vreodată se va întoarce împotriva mea
și nu voi putea să mă ajung din urmă
și orice încercare de a mai face ceva
va fi o nouă dezamăgire.
ce voi mai scrie încă patruzeci de ani?
o să strâng din măsele, o să scriu articole de critică
sau cine știe ce amintiri
o să suport condescendența tinerilor, o să las nasul în jos
când o să vina vorba despre poezie, o să fac traduceri
ca să nu mă uite lumea, ca să pară că mai trăiesc.
sau o să-mi public cândva un volum de versuri din tinerețe
atât de proaste, că nu le băgasem în nici o carte
și o să am un succes "de prestigiu", mi se va spune "autorul
poemelor de amor",
precursorul a dumnezeu știe ce poezie va mai fi pe atunci...
nu știu, nu știu...
prieteni mai tineri, să nu faceți ca mine.
calculați-vă poezia pentru șaizeci de ani.
eu? nu știu ce drum să mai apuc, ce s-ar mai putea face
și nu știu ce trebuie să mai simt și ce mai pot să imaginez.
de data asta chiar cred ca mi s-a infundat.
voi fi un poet bătrân, care n-a mai scris de decenii
un supraviețuitor al propriei morți
și care mai bine n-ar fi făcut nimic niciodată.
III
oare s-a terminat viața? oare sunt terminat?
sunt un eșec? voi fi pulbere?
va veni moartea iar tu mă vei disprețui.
va fi groaznic, groaznic.
voi fi singur, mai singur decât toți oamenii, singur.
fără nimeni, fără odihnă.
voi înțelege totul, ah, intelege-ma, și toti ma vor iubi,
toți își vor aduce aminte.
sunt pierdut, pierdut.
mușcă-mi tu gura.
o să plouă nasol pe drumuri, o să fim uzi pân-la piele.
o să învățăm să urâm
va veni toamna, toamna minții, înecul.
vom avea gura moale și caldă, va veni luna
vor veni norii să ne cunoască
și vom muri, vom face dragoste.
da, da, stai acum lângă mine, privește-mă. sunt terminat, terminat.
va fi numai moarte în jur.
stelele vor fi moarte, bot lângă bot ca niște câini de pe străzi.
vor muri unghiile.
gata. stai lângă mine. a avut rost?
ne-am trezit trăind.
a fost groaznic: am trait.
a fost groaznic, groaznic.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre învățătură
Pur și simplu: "Te iubesc!"
(sau "Declarație de dragoste", un alt posibil titlu)
Amorul meu te înconjoară
Cu pasiune nelimitată;
Ești visul meu de odinioară
Și realitatea întruchipată.
Prezența ta încântătoare
Din prima clipă m-a subjugat
Și am simțit ce rău mă doare
Iubirea ce m-a încercat.
Ești prima mea mare iubire,
Ești unică în felul tău
Și pot ghici în a ta privire
Că și eu sunt iubitul tău.
Ești visul meu, ești viața mea,
Ție-ți închin dragostea...
Ești tot ce am mai bun în lume,
N-aș vrea să te desparți de mine.
Ești dulce, zveltă, încântătoare,
Ai glasul de privighetoare,
Privirea ta e visătoare,
Iar gura ți-e ademenitoare.
Tu mă provoci seducător,
Cu trupul tău fermecător,
Mă amăgești că sunt frumos,
M-atragi în mod misterios.
Tu ești o floare între flori,
Mult mai presus de orice comori
Și ai un chip fermecător,
Un trup sublim, unduitor.
Privirea ta de foc mă arde
Și într-o clipă mă vrăjește;
Fiorul ce trupu-mi străbate
În mod plăcut m-ademenește.
Cu trupul tău mă ispitești,
Cu dragoste mă-nlănțuiești;
Îmi place să fiu sclavul tău,
Să îmi șoptești: "Tu ești al meu."
Și chipul tău mă zăpăcește
Și glasul tău mă aiurește...
Mă pierd de tot în preajma ta,
Dar mă trezește dragostea.
Mireasna ta mă amețește
Și mă topesc de dorul tău,
Surâsul tău mă urmărește,
În gând, în vis și tot mereu.
Ador zâmbetul tău divin,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Iar dragostea ce ți-o închin
Nicicând nu se va ofili.
Îți jur o dragoste eternă
Și pură ca o lacrimă;
Iubirea mea va fi supremă,
Iar fericirea maximă!
Pentru mine ești divină,
Prezența ta este sublimă,
Cu vocea ta cea cristalină
Mi-ai răpus a mea inimă...
Ce numai pentru tine bate
Și a ta va fi cât voi trăi,
Nu-mi mai e gândul nici la mate',
Ci doar la tine, zi de zi.
Tu ești cea care- mi dă putere,
Iubire, speranță, plăcere...
Vreau să te am mereu alături,
Să știu că n-ai să mă înlături.
Vreau să te simt mereu aproape,
Chiar dacă-i zi, ori de e noapte,
Vreau lângă mine să te știu,
În gândul tău mereu să fiu.
Aș vrea să stau doar lângă tine
Tu să trăiești numai cu mine,
Uniți pe veci noi doi să fim,
Mereu, mereu, să ne iubim.
Aș mereu să te sărut,
Cu patimă să te iubesc;
Când sunt cu tine, de mine uit,
Timpul aș vrea să îl opresc.
Aș vrea să adorm la pieptul tău,
Să te cuprind ușor în brațe,
Să mă dezmierzi cu amorul tău,
Să-ți mângâi ale tale coapse.
Mereu aș vrea să te privesc,
Cuvinte dulci să îți șoptesc,
Să-ți cânt, să-ți spun cât te iubesc,
Că doar pentru tine trăiesc.
Lângă tine sunt fericit,
Fiindcă mă simt iubit;
Nu mai știu ce înseamnă teama,
În urmă mult a rămas spaima...
Spaima că te-aș putea pierde,
Teama că nu m-ai iubi;
Disperarea ce m-ar cuprinde
Dacă tu m-ai părăsi.
Pentru tine aș face orice,
În schimb cerându-ți dragoste;
Ți-aș da oricând tot ce mi-ai cere
Doar pentru o clipă de plăcere...
Nu am cuvinte ca să-ți spun
Ce pentru mine tu însemni;
Știu doar: Te iubesc ca un nebun
Și-n veci te voi iubi la fel.
Doar tu ești tot ce îmi doresc,
Să fiu cu tine, să te iubesc,
Să sorb al dragostei nectar,
Să simt iubire iar și iar...
Nu te voi înșela nicicând,
Nici măcar cu un singur gând,
Nu vreau să-ți văd chipul plângând,
Nu vreau să te știu suferind.
Nu vreau să te pierd niciodată,
Nu mai pot trăi fără tine,
Vreau doar să fii a mea, toată,
Să știu că mă iubești pe mine.
Și nimeni nu mi te va lua,
Dragostea ta nu-mi va fura,
Căci tu vei fi numai a mea,
Pentru tine viața mi-aș da.
Cu vorbe dulci îmi dai fiori,
Mă-mbăt doar cu tandrețea ta,
Te simt vibrând, tremurător,
Când ne unește dragostea.
E minunat să te iubesc,
Să știu că mă iubești și tu,
Doar pentru tine să trăiesc,
Ție să-ți dăruiesc sufletul.
Nimic nu-i mai frumos de așa,
Nici nu-mi doresc altceva,
Cu tine totu-i ca-ntr-un vis,
Cu tine zbor spre paradis.
Căci dragoste la prima vedere
A fost atunci când te-am zărit;
Acum știu, cu multă plăcere,
Soarta, destinul, ne-a unit.
Când mă atingi înnebunesc,
Când mă săruți încremenesc,
Însă de lângă mine pleci,
Mă sting și mă răcesc, pe veci...
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, partea a IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre fericire sau poezii despre dorințe
Încet, încet te uit... dar nu, nu pot
Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...
Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...
Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar să par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...
Eu acum,
nici nu mai doresc să te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...
Nu a fost vina ta
că tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu-mă prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...
Acum eu vreau
să mă înțelegi... și să accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...
Nici nu exult la gândul,
că acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...
Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
să trece nepăsători unul pe lângă celălalt...
Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre început sau poezii despre suferință