indelungat

Durerea prea mare este, ca şi bucuria prea multă, un lucru violent şi durează puţin. Inima omului nu poate să rămână timp îndelungat la o extremitate.

citat celebru din romanul Notre-Dame de Paris de Victor Hugo
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna este ca otrava: dacă-ţi este administrată în doze mici un timp îndelungat, ajungi să suporţi doze mortale pentru omul obişnuit.

aforism de George Budoi din Adevărul şi minciuna (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci un artist, mai înainte de a produce, contemplă; contemplă timp îndelungat, contemplă cu smerenie natura care-l înconjură; viaţa care se agită în juru-i şi din care el face parte cu tot sufletul şi tot trupul lui.

citat celebru din Nicolae Tonitza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezinteresul îndelungat faţă de femei dă naştere înclinaţiei, sau, cum obişnuim să spunem, predispoziţiei pentru formarea delirului. Dezvoltarea lui începe în momentul în care o impresie întâmplătoare trezeşte trăirile uitate din copilărie, trăiri mai mult sau mai puţin colorate erotic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamna. Deja o simţim că vine
în vântul de august,
în ploile de septembrie,
torenţiale şi plângătoare,
şi un fior străbătu pământul
care acum, gol şi trist,
salută un soare rătăcit.
Vremea trece şi apune,
în această toamnă care avansează
cu lentoare nespusă,
cel mai bun timp din viaţa noastră
şi îndelungat, ne spune adio.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaac Davis: Patru săptămâni. E bine?
Mary Wilke: Nu pot să-mi fac planuri pe un timp aşa de îndelungat!
Isaac Davis: Nu poţi să-ţi faci planuri pentru patru săptămâni?
Mary Wilke: Nu!
Isaac Davis: Ce fel de perspectivă e asta?

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul s-a creat şi dezvoltat în timp. Este rezultatul unui proces îndelungat, care a început în perioada colectivizării – acea "muncă în colectiv", care a dus la uniformizarea caracteristicilor rele: hoţia, beţia, bârfa, curvărăsia, şi care s-au dezvoltat în timp, cuprinzând mase tot mai mari, devenind "un fenomen" favorizat de sărăcie, incultură, lipsa sau pierderea credinţei. Biserica nu are decât opt-zece credincioşi adevăraţi, nimeni nu mai citeşte la bibliotecă.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din năruita Tomi s-a ridicat, sub Constantin cel Mare, Constanţa, căreia mai târziu genovezii i-au redat, pentru câtva timp, vechea strălucire şi însemnătate comercială. Apoi a căzut sub stăpânirea turcească: cheiul şi digurile de apărare, lăsate în grija vremii, s-au stricat, frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mişcarea şi viaţa oraşului a început a tânji, un somn îndelungat şi greu, ca o robie, s-a întins peste întreaga Dobroge. Valurile mării boceau stângerea unei lumi.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria

Mereu îi găseşte cusururi
Cînd vorbeşte de a lui ţară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.

O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimeşte.
Totuşi, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubeşte.

Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie şi casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.

Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire şi mângâiere,
Le deschide braţele tuturor
Şi la piept îi strînge cu putere.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun alt conducător al partidului popular înainte şi după Cinna n-a dispus aproape nestânjenit, timp atât de îndelungat, în Italia, cât şi în cea mai mare parte a provinciilor, de o asemenea putere absolută; şi nu poate fi citat nimeni a cărui stăpânire să fi fost atât de insignifiantă şi atât de lipsită de sens... Acest Cinna nu fusese purtat de propria-i voinţă spre culmi, ci de întâmplare; este oare de mirare că el rămăsese acolo unde-l purtase fluxul furtunos al revoluţiei până în clipa în care talazurile unui nou flux l-au luat cu ele?

Theodor Mommsen în Istoria Romei, Cartea a IV-a "Revoluţia", Capitolul IX "Cinna şi Sulla"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!