Toamnă
Toamna. Deja o simțim că vine
în vântul de august,
în ploile de septembrie,
torențiale și plângătoare,
și un fior străbătu pământul
care acum, gol și trist,
salută un soare rătăcit.
Vremea trece și apune,
în această toamnă care avansează
cu lentoare nespusă,
cel mai bun timp din viața noastră
și îndelungat, ne spune adio.
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre ploaie
- poezii despre Soare
- poezii despre Pământ
Citate similare
Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri inițiale, din priviri neașteptate. Și pentru a exprima ceea ce simțim există un singur cuvânt: disperare.
citat celebru din Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre mișcare
- citate despre lumină
- citate despre iubire
- citate despre existență
- citate despre cuvinte
- citate despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Septembrie, din toamna mea
Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre virginitate, poezii despre visare, poezii despre prezent, poezii despre naștere sau poezii despre mâncare
Trăim dintr-un fior de aer, dintr-un fir de lumină, din mișcări vagi și trecătoare de timp, din răsărituri furișate, din iubiri inițiale, din priviri neașteptate...
citat clasic din Vincenzo Cardarelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vincenzo Cardarelli despre viață, citate de Vincenzo Cardarelli despre timp sau citate de Vincenzo Cardarelli despre iubire
Sfârșit de toamnă
Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute să dispară
Verdele de pe câmpii.
Soarele și el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.
Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.
Deodată șade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre sfârșit, poezii despre iarnă, poezii despre brumă sau poezii despre alb
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre trecut, poezii despre rouă sau poezii despre plâns
A mai zis-o cineva
Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.
Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.
"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.
Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.
Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.
Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre noapte, poezii despre zile, poezii despre somn, poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire
Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Zile de august
prin care curge respirația noastră
penetrând spațiile dense ale orașului
e cald /ne simțim molesiți / ca și cum am fi înghițit opium
acum avem viziuni frumoase despre cum va fi moartea noastră
cel mai mult ne place să ne imaginăm că va erupe
un vulcan ca în pompei
cenușa ne va surprinde / pietrifica îmbrățisați în mijlocul unei străzi
dragostea noastră se va evapora ca un compus chimic în aerul
închis în el însuși
/
zile de august fierbinți în care florile s-au uscat la balcoane
iar noi rămânem în spațiul acesta deparazitat
cu răsuflările calde
așteptăm următoarea erupție/ care o să facă orașul să se cutremure
până atunci/ poate vara se va sfârși
poate vom muri de o boală normală sau de bătrânețe
sau poate vom trăi o bucată de timp în amintirea unui copil care se joacă la marginea drumului fericit
un copil care ne-a văzut o singură dată/ dar nu a putut să uite zâmbetele noastre
/
zile de august în care fiecare își eviscerează frica
și așteaptă toamna / ca pe o noua doză de frumusețe
o injecție letală umplută cu parfum și vise.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre moarte, poezii despre zâmbet, poezii despre vulcani sau poezii despre viziune
Septembrie
Septembrie s-a reîntors de parcă
ar vrea să mă ducă spre undeva
pe un câmp, pe un lac într-o barcă
într-un semn atârnând de o stea.
e-un început de toamnă în toate
sub soarele ce freamătă domol
în piept se zbat inimi furate
pe străzi cerșesc actori fără rol.
adio vară mi-ai luat și cocorii
spre unde pleci cu-al tău miraj?
a revenit bruma ce scutură norii
și eu parcă pierd din curaj.
semptembrie cu zvon de ceață rece
e toamna în oase și viața mea trece!
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre curaj, poezii despre cerșetorie sau poezii despre bărci
Toamnă la final
O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este și-n livadă.
Pomii și-au schimbat veșmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Diminețile-s brunate,
Crivățul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca și ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre schimbare sau poezii despre pâine
Am pedepsit viața, trăind-o.
citat celebru din Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Cu mintea nu pot să înțeleg solemnitatea simplă a fiecărei ore din viața mea.
citat din Vincenzo Cardarelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ore
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
* * *
Poate nu ai să crezi
dar astăzi,
valurile îmi arătau cum trece august
în septembrie
și doar cochiliile melcilor
care țin captiv timpul
știu rostul înserărilor din noi,
eu, doar un eu, țintuită în albastru
am simțit pentru o clipă
cum stau lipită de trupul tău,
sau poate a fost doar vântul
sau doar un ecou
sau poate septembrie....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.
Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am să te ajut să înțelegi
Că totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ți spun povestea
Despre destin...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre știri, poezii despre trenuri, poezii despre singurătate sau poezii despre nebunie
Jelanie de toamnă
moto: Constantine, Constantine
Câte nopți au plâns în mine
De cu seară până-n zori:
Și ciori și, privighetori!
-------------------------
Luați-l pe septembrie din noi
Că dăm din el pe dinafară
Și plouă toamna cu nevoi
Și iar ne suntem o povară
Și aruncați-l în cocori
O dată sau de două ori
Și-n locul gol, rămas vacant
Să nu ne dați nimic în schimb
Facem oricum figură tristă
Pentru paloarea unui nimb
Atâta timp cât mai există;
Așa că vă rugăm frumos
Cum calea ni se tot bifurcă
Acest septembrie ne-ncurcă,
Și de un timp, ne trage-n jos
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori
Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben sau poezii despre eclipsă
Vremea din capitală
În februarie, cald și bine
Soare peste București
De zici că vara vine
Oriunde în jur privești.
Toamna nu mai este toamnă,
Deși frunzele au căzut...
Primăvara e cam iarnă
În aprilie, ninsoare am văzut.
Vara a rămas vară,
Dar n-ar fi culmea oare
Când ieșim afară
Să vedem ninsoare?
Cu vremea din capitală
Nu prea știi ce să faci
Ea te cam bagă în boală,
Așadar, cum te îmbraci?
Acum e soare pe Cer
Mai târziu, vânt, ploaie.
Mâine frig și ger
Poimâine, vreme de baie!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau poezii despre medicină
Petale de toamnă
Petale de toamna mai plâng peste noi,
E vremea frumoasă, chiar daca sunt ploi,
Ne picura viața petale de vis
In păr peste ochi, peste frunti de abis.
Mai trece un an, in toamna intrăm
Pe-aripi de Iubire cu Viața zburăm,
Minune e Oameni sa poți să zâmbești
Să numeri petale și frunze cerești
.
E viața și vara și toamna arzând
E și primavara muiata-n Cuvânt
Viața e iarnă și e anotimp
Viața e Soare, crâmpeie de Timp.
Viața e tot ce inseamn-Univers
Viata-i poetul ce scrie un Vers,
Viata-i un Inger cu-aripi de pian
Ce trece ușor cu mers diafan.
Nu-i greu sa fim oameni, ajunge sa fim
Frumoși, generoși și să știm să iubim.
Da Doamne in fiece suflet frumos
Iubire și Pace, Destin norocos!
Dar daca-ntr-o zi vom uita să iubim,
Vom pierde chiar tot ce-i Frumos și sublim
Și noaptea va cade pe umerii goi
Și urmele noastre vor plange in ploi.
poezie de Felicia Felidiorean (25 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zbor sau poezii despre versuri