incarca

Maxwell: Andrew, eşti bine?
Andrew: Maxwell, cred că mi-am rupt şi ultimul nas pe care-l mai aveam.
Maxwell: N-ai nevoie să zbori. Eşti mamifer.
Andrew: Mersi mult, Maxwell. Nici un doctor cu licenţă nu ar fi putut s-o zică mai bine.
Maxwell: Nu se mai satură să mă insulte, dar când e bolnav...
Andrew: Chiar aşa? Cine mă încarcă la preţ?
Maxwell: Dar tu mereu te faci bine, nu-i aşa, Andrew?
Andrew: Da, Maxwell, mă fac bine şi fără lipitorile alea.

replici din filmul artistic Comedia erotică a unei nopţi de vară, scenariu de Woody Allen (16 iulie 1982)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cineva care are gena depresiei sau a obsesiei ar putea să-şi fixeze gândirea pe răul din trecut, autodistrugându-se, fără să-şi dea seama că viaţa i se scurge inutil, că ar fi putut valorifica timpul cu gânduri frumoase. "Şi dacă nu am nimic frumos la care să mă gândesc?" m-a întrebat cineva. Nu trebuie să ne lăsăm morţi sufleteşte numai pentru că am avut neşansa să întâlnim în viaţă şi nemernici. Eu mai cred în existenţa oamenilor buni şi-i caut, căci apropierea lor mă încarcă şi pe mine de bunătate şi energie pozitivă.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul pietrii

Ai văzut nişte pietroaie zilele astea,
Le spun aşa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificaţie,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol — simplu,
Aşa că dacă mai pleci singură-n munţi,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpaţii,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief

Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei
Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,
Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei
Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.

Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.

Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,
Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.

Învinge efigia cu suliţele tribul,
Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul
Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.

poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul!!!

Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer pluteşte mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
şi cadouri încarcă.

Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluţe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinţilor aduce.

Afară, gerul scârţâie
sub picioarele lui Moş Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (28 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.

[...] Citeşte tot

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă în noi când simţim cum cineva trăieşte clipe întregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care păreau de nemaiadunat între ele, pentru cât şi în ce fel fermecat se încarcă bateriile acelea misterioase numite încredere în sine, chef de viaţă sau mai ştiu eu cum? Ce trebuie să scoţi, într-adevăr, din tine, pentru ca cel, cea de alături să simtă cum trăieşti câteva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoţi, te pierzi, risipeşti din tine aşa, dăruindu-te blând... ori, prin nu ştiu ce alchimie misterioasă, de fapt câştigi enorm în povestea asta care, aparent, te-a desfiinţat?

Doru Davidovici în V de la victorie
Adăugat de elena vladescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om/Altul

Un om se naşte, plângându-şi venirea,
Pe cer o noua stea apare,
Un altul moare, plecând cu nemurirea,
O alta stea dispare.

Un om acceptă tot ce-l înconjoară,
Altul urăşte şi se transformă în fiară,
Un om e paşnic şi cu inima moale
Altul e războinic şi cu sufletul tare.

Un om e sărac, dar cu sufletul bogat
Altul are bani, dar cu sufletul dărâmat.
Un om e timid şi o iubeşte,
Altul e tupeist si o prosteşte.

Un om dă viaţă anilor,
Altul dă speranţă banilor
Un om prin versuri se descarcă
Altul citindu-le doar se încarcă.
Un om suferă în tăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Miron Iustin (22 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!