Facerea lumii
când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră
a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară
Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale
exilat pe o insulă fără Dumnezeu
mă intorc cu fiecare gest
la religia propriei familii
la o casă în care lumea mea
începe și se termină
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre început
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre lumină
- poezii despre insule
- poezii despre familie
Citate similare
Sfaturi utile
Viața este darul desăvârșit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viață!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura și lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creația lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ți-a dat viață,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelnița în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îți potolește setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ți-a dat mișcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ți-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viață,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ți-a dat liniștea nopții,
bucură-te de liniștea nopții! Ea îți odihnește sufletul.
Bucură-te de toate în puținul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre natură
- poezii despre botez
- poezii despre apă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfaturi
Jumătatea de cer
JUMĂTATEA DE CER
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre desen, poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit sau poezii despre păianjeni
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș putea să mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca, mai întâi, să treacă prin moarte.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre moarte, citate despre copilărie, citate despre tinerețe, citate despre religie, citate despre rai, citate despre inimă sau citate despre Dumnezeu
Dacă aș putea să mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca mai întâi să treacă prin moarte!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
tu nu auzi cum vine primăvara
cum crește pulsul soarelui
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
cum universul
e un cântec de orchestră
pe care dumnezeu o dirijează
prin notele muzicale
ale inimilor noastre...
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre puls, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Copiii sunt răspunsul lui Dumnezeu la toate rugăciunile noastre.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre copilărie sau aforisme despre Dumnezeu
Dedicat bunicii mele, Elena Dinu
Astazi am regustat din pâinea copilăriei mele
Are gustul la fel de bun, cu miros de maia
Este paine pe care o mancam fugind la joaca pe ulițele satului
E pâinea ce uneori era cu branza si ou
Astazi o paine atat de dulce, ce inca-mi sta in lumina minții
Gustul ei ca cel de gutui coapte, imi amintește de vis
Un vis al copilăriei nefinalizate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre jocuri, poezii despre gutui sau poezii despre Elena
Cei care trăiesc pe dinăuntru
sunt oameni ca și mine
care trăiesc pe dinăuntru
ca într-un schit săpat în carnea lor
de întrebări fără răspuns
în care Dumnezeu
încă din primordialele infinituri
prin sensibilitate
și-a lăsat amprenta
oameni oglindă
în a căror privire
se reflectă toate suferințele
care preferă să vocifereze prin artă
și dacă ar prinde cu adevărat glas
agonia lor interioară
lumea întreagă
ar asurzi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gabriel Petru Băețan despre viață, poezii despre suferință, citate de Gabriel Petru Băețan despre religie, poezii despre infinit, poezii despre artă, poezii despre adevăr, citate de Gabriel Petru Băețan despre adevăr sau poezii despre Dumnezeu
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
Dumnezeu e în ruga, spre cer înălțată
Pentru semenii tăi, cu iubire curată.
Dumnezeu e-n eroul, niciodată înfrânt
Apărându-și cu viața idealul său sfânt.
Dumnezeu e în sufletul ce te-alină la greu,
Dumnezeu e în toate, chiar și-n omul ateu.
Dumnezeu e în nufărul înflorind în noroi,
Dumnezeu e în tine, Dumnezeu e în noi!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt sau poezii despre sărut
Panteism
Dumnezeu din cer ne vede,
Dumnezeu din din noi ne-aude,
Dumnezeu este oriunde,
Fie șes, fie la munte,
În orașe sau la țară,
Fie iarnă, fie vară,
Dumnezeu e peste tot,
Fie casă, fie bloc,
Fie-ntr-un castel baroc...
Sau în colț de iarmaroc...
Dumnezeu este în toate,
Credeți-mă, am dreptate!
Dumnezeu n-are odihnă,
Și ne judecă în tihnă!
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre odihnă, poezii despre munți, poezii despre iarnă, poezii despre dreptate sau poezii despre castele
- Dumnezeu
- Dumnezeu este un copil care se distrează, care trece de la râs la plâns fără motiv, care reinventează lumea în fiecare zi spre disperarea celor care împart firul în patru, a dogmaticilor și predicatorilor, care încearcă să-l învețe pe Dumnezeu care este treaba lui ca și Creator.
definiție de Elie Faure
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre râs sau citate despre plâns
Din palmele tale
Din palmele tale calde,
Iubire,
am înțeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Și el mă caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire și slavă e în Dumnezeu,
atâta încleștare e în mine și în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
și de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
să cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veșnic sunt în mers și în schimbare?
Cum să te-ajung eu, oare,
când drumurile ghem se fac în jurul meu
și nu mai am scăpare?...
Și-acum,
în palmele tale calde,
Iubire,
văd cum cuvintele mele,
crucificate-n palma ta,
se-nnimbă și devin translucide,
trans-cuvinte ce îmi arată
calea
de întâlnire cu Dumnezeu.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, citate de Nela Talabă despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire, citate de Nela Talabă despre iubire, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Bunicii - o epopee în carne și oase!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dincolo de morminte
iedera crește din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a așezat capul în poală
și mi-a zis;
ești bărbat, fiule!
poate ar fi trebuit să o ascult și
să-mi iau rolul în serios
să ascult respirația pământului
și liniștea pietrelor
timid
să-mi conturez viața
ghemuită sub așteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învățat că fiecare suflet
are o sărbătoare și
la intersecția acesteia
sunt doar eu și atât
dincolo e Dumnezeu și privirile lui tata
din care anihilez clipă de clipă câte o zi
poezie de Teodor Dume (aprilie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trup și suflet, poezii despre tată, poezii despre sărbători sau poezii despre foc
Ca de fiecare dată, toamna "mea" începe cu multe fructe, cu amintirea fructelor din preajma casei în care am copilărit, undeva, pe strada Libertății la numărul 12, ultima din rândul de case care au scăpat nedemolate. Era pe-aproape de locul pe care s-a aflat, până acum vreo 20 de ani, Spitalul Brâncovenesc. Erau multe grădini pe-acolo, cu fructe de toate felurile, cu mere care începeau să fie numai bune de mâncat, cu gutui aproape bune de pus pe dulapuri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fructe, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre numere, citate despre mâncare, citate despre mere, citate despre medicină, citate despre libertate sau citate despre gutui
Când Dumnezeu vrea să ne facă mai puternici trimite în anturajul nostru câte un Iuda care să ne îngenuncheze pe dinăuntru.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre Iuda
Când se termină argumentele, începe mârșăvia.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre șerpi, poezii despre sâni, poezii despre rai sau poezii despre moarte