Poezii despre impostură, pagina 2
Psihoză?!
Sunt vizitator
într-un ospiciu
cu personaje tot cât un popor
și circumferința cât o vamă;
unde cu toții țipă din interior
că se simt bine,
da-ntr-o nebunie de-o psihoză maniacală în plin exercițiu
de convingere a deținerii adevărului de pus în ramă,
stând atârnați să pavoazeze pământul cu reclamă,
fiindcă pe-afară ca un mărăcine
plin de țepi, mai mult un fel de-aruncător de săgeți
otrăvite de către niște așa-ziși isteți
-spune masa de pacienți
gesticulând, țipând-
se practică nedreptatea închipuită... dup-un bolnav tipic,
fiind locul unde nu-i nici vorbă de vreun diagnostic
sau e refuzat ostentativ! Cu toții-s genii, sunt potenți,
deci vindecarea nu se vrea, că-i lumea lor... și-i din străbuni, se pogorând!
Deci se practică cu succes medicina într-un soi de decadență
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pacienți
- poezii despre visare
- poezii despre violență
- poezii despre vamă
- poezii despre succes
- poezii despre păcăleli
- poezii despre publicitate
- poezii despre plată
Impostura, numită... politică
Paradoxal, ne pregătim viața degeaba,
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți
Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți...
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba..
Petrecem, toți, copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată
- Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată-
Și-o mamă, veșnic păzitorul la necaz.
Ne zbatem, încă puști, în școli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtășită vremii
De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme.
Ni s-au inoculat percepte despre știință,
Despre onoare și dreptate... de valori.
Cântăm o țară-n imn, spunând că poți să mori
De ea ți-o cere... Și să fii al ei, cu-ntreaga ființă?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre politică
- poezii despre paradox
- poezii despre minciună
- poezii despre instinct
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre țări
Predicat; Biserica
Măcar era barba, nelipsită pentru râs în...,
ceva mângâiere,
chiar și albastră pentru o inimă de aceeași culoare.
Nici asta nu mai face parte din recuzită,
cum nici vocalizele pe o cutumă cu aceeași cheie sol,
lustruitul pietrelor de la intrarea în lăcaș,
vitraliile cu culori irisale,
mâna caldă pusă pe creștet,
acceptarea cerșetorului... alb la piele și cu început în păr,
mulțumitul cu un mărunțiș zgomotos aruncat din când în când într-un clondir de aramă,
primirea noului și însoțitul vechiului în ultimul voiaj... pentru cât poate da mâna.
Poate mai uit din ele, dar nu mă lasă gândul răzleț de atâta ură
care n-ar trebui să-și facă loc.
Sunt claustrofobic între sticlele thermo-panicale,
mă îneacă nu fuiorul lumânării ci monoxidul albicios
al tablei discrepante de la centrală răstignită să încălzească sfinții de pe pereți,
mă urmărește ochiul viclean să vadă cât arde ceara,
-că trebuie repede oprită și culeasă să fie revândută-
cum apa chioară boboteazică gâlgâită
sau stropită cu măturoiul pe tigvele prostimii extaziate
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre păr, poezii despre prostie, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre viață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vai, țara mea frumoasă
Vai, țara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă și mândrie!
Și s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ți apere pământul și ființa, și să-ți aducă glorii!
Acum ești umilită, ești scoasă la mezat
Dușmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit și au vândut a ta bogăție,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!
Dușmanii cei de-aici, ce cu impostură își zic români,
Ți-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul și petrolul au fost înstrăinate,
Și peste tot în țară se-mparte nedreptate.
Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna știință legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, și se explică:
De ce ecosistemul se distruge, și fauna dispare?
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre România, poezii despre schimbare, poezii despre legi, poezii despre frumusețe, poezii despre bogăție sau poezii despre batjocură