impodobi

Dalbe flori ale iubirii

- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ţi aprind
Stelele. Opreşte ora

Ce se joacă viscolind
Sufletul acesta care
Te adună-ntr-un colind,
Dragul meu din depărtare.

Hai, deschide-mi să îţi las
Stelele pe prag, iubite,
Că din toate ne-au rămas
Drumurile pietruite

Cu argint şi rozmarin,
Şi cu doruri fără seamăn...
Dalbe flori şi linu-i lin,
Eu cu nimeni nu te-aseamăn.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove de dragoste

Peste sufletul meu a căzut o ploaie de stele,
Mi-ai mângâiat auzul cu-n cântec fermecat,
Vibrează-mi inima-n frenetice dansuri rebele
Şi se aprind curcubeie într-un ritm minunat...

Cine-ţi şopti să vii ca un înger, dulce copilă,
Citadelă mândră, iubirii să înălţăm,
Deschizându-mi cartea vieţii, întorcând nouă filă,
Cu mândre flori şi praf de stele să ne-mbrăcăm?...

Ca unei măiestre păsări, aripi îţi voi da ţie,
Cu pene multicolore te-oi împodobi,
Te-oi învăţa să zbori printre stele, lumină vie,
Te-oi cânta-n versul meu şi veşnic te voi iubi...

Icoană îţi voi face din chip, ca unei Madone,
Şi pâine şi vin îmi vei fi mereu la ospăţ,
Străluci-vom frenetic, ca două dulci anemone,
Şi rob îţi voi fi ţie, ca un mânz prins în hăţ...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul poeţilor

Sta Dumnezeu, pe gânduri dus:
Oare ce-ar fi să-şi cheme fiii?
Şi i-au venit pe rând, pe rând,
Precum se-ntâmplă cu copiii.

La fete le-a dat chip frumos,
Să fie-aşa, ca nişte stele,
Un trup mlădiu şi glas duios,
Curiozitate-n toate cele.

Băieţilor le-a spus:,, Deştepţi
Aş vrea să fiţi, s-aveţi putere.
Ascultători, lucizi şi drepţi,
Să nu uitaţi vorbele mele!"

Şi au crescut... I-a înzestrat
Pe unii cu puterea minţii,
Pe alţii, meşterind ciudat.
I-a privegheat, cum sunt părinţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiţă
şi părul ei era din şuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îşi netezi rochiţa
şi privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru şi de atâta negru scânteietor
pe câmp muşeţelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roşul curcubeului era negru.
şi oranjul lui era negru.
şi galbenul lui era negru.
şi verdele lui era negru.
şi albastrul lui era negru.
şi indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei din divin

În noaptea ce răsare şi-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă şi mâhnire adesea pardosită.

Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume şi dincolo de moarte
Există o altă viaţă şi nu e prea departe.

Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii şi mii de timpuri
Străbat tot Universul şi ne şoptesc în gând
Că vii suntem mereu şi nu murim nicicând.

Suntem fii ai Luminii şi suntem o Creaţie
Scânteie din divin în orice respiraţie
Născuţi pentru a învăţa şi pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi...

Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aş rosti,
Şi mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aş dori.

Aş preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ţi-aş împodobi în versuri
Irişii, doar cu magnolii.

Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aş lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,

Te-aş uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Şi aş strecura-n petale
Doar parfum de fericire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă ipostază

mamei plecată în lumea fără timp

copilul din mine agită cerul şi plânge
cu mâinile lui desenează pe cer
un Dumnezeu tânăr
există o relaţie între ei
de parcă s-ar şti
de undeva
iată îi spune copilul
ţi-am desenat un măr
jumătatea cea mare ţi-o dau ţie
cealaltă o păstrez pentru mama
să-i spui lucrul ăsta
şi să-i mai spui că tata s-a dus
într-o dimineaţă devreme în pădure
după vreascuri şi nu s-a mai întors
hornul de la casă a căzut
peste iedera urcată până la cer
cireşii au privirile pline cu flori
poarta se zgâlţâie în balamaua

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorile slavei Sionului

(Isaia 60:1-22)

Scoală-te, Luminează-te căci lumina ta vine
Şi slava Domnului răsare peste tine
Iată, întunericul şi o negura acoperă pământul
Dar pentru tine răsare Domnul, Sfântul.

Şi slava Lui se va arăta pentru tine
Slava Lui peste poporul tău ea vine
Neamuri vor umbla în lumina s-a ta cale
Împăraţi în strălucirea razelor tale.

Ridică-ţi ochii şi împrejurul tău priveşte
Toţi se strâng şi vin spre tine de unde este
Fii tăi vin din depărtare, din depărtate state
Şi fiicele tale priveşte, pe braţe sunt purtate.

Şi aceste lucruri toate când le vei vedea
De bucurie atunci tu vei tresălta
Şi inima-ţi va bate şi ţi se va lărgi

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este ea însăşi o operă de artă

artă e atunci când
îl poţi privi pe dumnezeu în ochi
şi coboară privirea.
te-am dezbrăcat până la sânge
ca să te găsesc descusută în suflet.

pot să sting liniştit lampa de noapte
înăuntrul meu s-au aprins brichetele
ca la un concert rock
la care se cere bis dar nu se dă.
te-am atins fără să te cunosc cu adevărat
e un alt caz clasic de dispariţii misterioase
pe care n-am reuşit să îl rezolv.

e normal să mă doară splina după fiecare treaptă
ştiu că şi aşa nu ajung la etaj.
e doar o luptă sub o lupă care face totul complex.
moliile se roagă să mai fie fluturi în stomac
dar de câte ori să joc aceeaşi mână de tarot
ca să îmi iasă viitorul ca la carte.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Forte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

S-aşează molcom pe lemnul putred
Al unei bănci uitată-n toamnă,
Un domn galant cu părul veşted,
Ce-şi încheie nasturii la haină.

Se uită-n zările sfârşite
Căutandu-şi, parcă, resemnarea
În conturul frunzelor căzute
Răpuse de rugina grea, uitarea.

Se-ntoarce-ncet cu chipul său străin
Văzând aripa unui porumbel
Cum taie pacea moartă, din senin,
Îşi spune:"cum e să fii om, de-ar şti el..."

Atunci, pe faţa-i netedă de timpuri,
Se prăvăli un strop de rouă caldă
Din privirea-i prinsă-n visuri,
Ce-n raze-apuse iar se scaldă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!