Scântei din divin
În noaptea ce răsare și-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă și mâhnire adesea pardosită.
Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume și dincolo de moarte
Există o altă viață și nu e prea departe.
Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii și mii de timpuri
Străbat tot Universul și ne șoptesc în gând
Că vii suntem mereu și nu murim nicicând.
Suntem fii ai Luminii și suntem o Creație
Scânteie din divin în orice respirație
Născuți pentru a învăța și pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.
Din noaptea ce răsare, din stelele ce pier
Din galaxii adânci și pline de mister
Se vede o lumină, un astru luminos
E semnul cel mai sfânt, lumina lui Hristos
Care coboară-n suflet, senin și delicat
Cu Dumnezeu s-avem un duh purificat
Să ne-mpăcăm pe veci, să fim nemuritori
Locuitori în Rai, etern moștenitori.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre lut, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Cel ce Sunt
Ce este, Doamne, acolo sus, în straturile-nalte
De nu putem vedea nicicând decât prin cruda moarte?
Ce este dincolo de nori, în cerurile sfinte,
Suflete mari, suflete mici, 'nălțate din morminte?
Și ce mister se-ascunde-n Tine, în mintea-Ți nevăzută,
De Te-ai decis să Te cobori la lumea decăzută?
Cum ai făcut Tu, sfânt părinte, să vii taman la noi
Când știi prea bine că suntem în suflet mai mult goi?
Cum ne-ai iubit și ne iubești, crucificându-te plenar,
Pe noi, făuritori de spini, haini în inimi iar și iar?
Cum să-nțelegem ce gândești și opera-ți măiastră
Când un mister total și-adânc e însăși viața noastră?
N-am înțeles că vii suntem, umpluți de nemurire
N-am înțeles enigma morții, inconștientă omenire
Nimic din tot ce-a fost și este, din harurile sfinte,
Că astăzi Tu ești Cel ce sunt, în veci și mai-nainte.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre iubire, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre inimă
Un vis, o chemare
E vis sau mi se pare
În scurta-mi preumblare
De dincolo de nori
De dincoace de flori
Eu știu dintru-nceput
Și până la sfârșit
Că totu-i trecător
În lume curgător
Și-n fiecare clipă
Ce se consumă-n pripă
Eternă existență
Iubire în esență
Din necuprins venind
O lume cucerind
În haos și mister
Mișcându-se-n eter
Lumina cea suavă
Ce se ridică-n slavă
Și se coboară blând
Prin lume circulând
Ne farmecă mereu
Același Dumnezeu
O rânduială sfântă
În inimi se avântă
Aș vrea să nu mai fie
Haos, dezarmonie
S-avem ca sfânt trofeu
Hristos Arhiereu
În inimă și-n gând
O dragoste având
Continuă iertare
În Rai sfântă chemare.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sfârșit sau poezii despre rai
Luna
În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.
Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.
Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.
Și dacă vrei vreodată
Să simți că ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?
Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.
Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.
Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.
Și dacă ar fi vreodată
Să cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.
poezie de Nicoleta Petre (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre simțuri, poezii despre gânduri sau poezii despre existență
Picuri de lumină
De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă
Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege
Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare
Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El să fim iertați
Și curați azi prin Isus
El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire
Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră
Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer să fim primiți
Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim
Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire
Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios
Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge sau poezii despre salvare
Zânele
La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare și nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Și timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-așterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veșnic
Al dragostei și vieții, luminii și speranței.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre miezul nopții sau poezii despre foc
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre sărbători
Cadoul perfect
Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai și renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.
Un Om își plânge viața, pierdutul Paradis
De mii de ani fiind un chinuit proscris
Și într-o rugă vie, mereu neîntreruptă
Cu demoni și cu patimi în permanentă luptă.
Adamul cel dintâi, fatalul păcătos
Cel ce s-a lepădat de Dumnezeu Hristos
Trăiește acum în noi, așa cum s-a prezis
Cu toată slăbiciunea și tot ce-i interzis.
Fiu neascultător, de-a lungul și de-a latul
Împrăștiind voit pe-ntreg pământ păcatul
Vei înțelege oare, cândva, în astă viață
Să nu fii neclintit, cu sufletul de gheață?
Să ai acea căldură, să plângi ce ai pierdut
Să te împaci cu toți, să nu fii iar căzut
S-ajungi să fii un dar lui Dumnezeu cel bun
Un glob de aur sfânt din bradul de Crăciun.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre perfecțiune
Am murit pentru Lege
Lui Hristos i-aduc onoare
Nu lui Moise nici Maria
Căci Hristos ne dă salvare
Și El ne aduce iertare
Ne oferă veșnicia
Și de-a pururi bucuria
Prin Hristos ni se deschide
Calea înspre Tatăl Sfânt
Și El dragostea ne arprinde
Nouă Ușa nu ne-o-nchide
Să trăim al Lui Cuvânt
Până vom intra-n mormânt
Jertfa-i sfântă ne-a legat
De El Însuși nu de Lege
Să avem un duh curat
Ascultându-l nencetat
Pe Cel care ne alege
A Lui să fim se-nțelege
Pe Isus vreau să-l slăvesc
Și Lui mă-nchin pe vecie
Căci pe El dar îl iubesc
Și ființa-i dăruiesc
Mire drag pe veci să-mi fie
Ca să-i cânt lumina vie
Prin Hristos eu am murit
Pentru Legea din Sinai
Altă Lege am primit
Ca să fiu neprihănit
Prin Hristos să intru-n Rai
Pe al sfințeniei plai
Suntem liberi în Hristos
Viața nouă s-o trăim
Să umblăm așa frumos
Având ochii sus nu jos
Fii ai Tatălui să fim
Pe Mire noi să-l iubim
Ne-nchinăm dar Lui Mesia
Fiul Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Prin El s-avem bucuria
Veșnică ce ni s-a dat
Cu duhul pururi curat
30-12-2022 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre înălțime
Pierduți
S-ar întuneca raiul când ne-am înălța
Daca ne-ai da
Aripi ca arhanghelii din rai
Ti-am dărui luna.
Am fi deasupra focului înverșunat
Deasupra tuturor
Deasupra împărăției stelelor
Ce se sting și mor.
Ofera-ne lumină în suflet din cimitir
Din mâna morților
Să tremure raiul când il privim
Și străjerii porților.
Din furtună ți-am vorbi pe veci
De cei plecați
Dincolo de întunericul etern
De cei uitați.
Si poate aceea suntem chiar noi
Ce v-am slujit
Pierduți v-om rămâne mereu
Dincolo de-asfințit.
poezie de Alin Ojog (3 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre mâini
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
Ce adâncă e iubirea
Dăruită de Hristos
Prin El s-avem izbăvirea
Liberi să fim aici jos
În lumina mântuirii
Doar Hristos ne-a îmbrăcat
Ne-a dat semnul izbăvirii
Din moarte și din păcat
Fie-i glorie onoare
Celui care ne-a creat
De la moarte și pierzare
Tot El iată ne-a salvat
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire sau poezii despre trecut
Tărâmul sfânt
Se schimbă lumea mea de vis
Cetăți se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viața de speranța
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuți fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credința ne-am născut
Într-o țara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre țări sau poezii despre schimbare
Hristos-- al nostru Soare
Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim
Domnul Isus ne-nvățat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuși noi să fim lumină
Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Și-Evanghelia au dus
Omenirii să nu piară
Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv și veșnicia
Centrul vieții lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Și-au făcut din Domnu-n rost
Cu toți rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ
Evenghelia ne-nvață
Și nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viață
Și spre ceruri ne înalță
A Lui să fim permanent
Până la Ioan doar a ținut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat
Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Și al Legii vechi apus
Îl vedem căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm
Viața noastră e Hristos
Și nu Legea din Sinai
Și vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toți ca să intrăm în Rai
Evanghelia ne-nvață
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalță
Și în veci ne dă viață
Ai Lui dar pe veci să fim
De ce oare ne uităm
Înspre sfinții din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine
Gata-i trâmbița să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleșii să se adune
Și să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt
Dar nouă ni se vorbește
Azi de sfinții din vechime
Nu că Mirele sosește
Și-ai Lui să fim ne dorește
Numai numai pentru Sine
De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veșnicie
După sfânta-i îndurare
Iată Mirele revine
Ca să-și ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă
Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent
Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veșnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine
Nu Hristos este Lumina
Și nu este El Viața
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă mai în urma
Celor ce nu-ți dau viață
Când Hristos ar trebui
Țintă veșnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Și pe noi a ne sfinți
Să pășim în veșnicie
Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvață aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor
El cu Tatăl ne-a creat
Și a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toți cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărirea Luminii (sonet)
RĂSĂRIREA LUMINII
(sonet Pascal)
Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele,
În altarul sufletului credincios.
Din mugurii ei se-aud cuvintele:
"Luați Lumină!" din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.
Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.
E mister care înalță templele
Credinței, la Paște în miei sângeros,
Când spirite bântuie mormintele.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (5 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre munți sau poezii despre muguri
Venerat fii pe vecie!
Mare-i Dumnezeu și tare,
Mare e din veșnicii!
Să-i cânte orișice suflare:
Stele, astre, galaxii...
Suveran Etern și Sfânt,
Suveran din veșnicii!
Creator prin Sfânt Cuvânt:
Ai zis, înfăptuit și ții!
Ce ochiul vede - e miracol,
Creat de-o Mână Ziditoare.
Nimic n-a fost și nu-i obstacol,
În calea Veșnicului Soare!
Să-înalțe slavă universul!
Orice genunchi să i se-nchine!
De-a pururi ne veghează mersul,
Cuvântul Său, etern rămâne!
Din neant - minunăție...
Din neant - un vis și-o lume!
Mare-Ți este vrednicia
Și-o milă mare ai de hume!
-------------------------------
Tu, podoaba creaturii,
Suflare, duh din Dumnezeu,
N-ai fost decât "nimic" al zgurii,
Prin El respiri! - E-Olarul tău!
El ți-a dat suflare vieții!
Pe Sine Însuși, Dar s-a dat,
Ca tu, cununa frumuseții,
Să-i spui: "În veci fii venerat!"
poezie de Lidia Cojocaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre ochi sau poezii despre obstacole
O cameră în afara timpului
O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce șansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam și Eva, suntem Columb și Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem șansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiați
de-un Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retrași în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparație,
ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii și unicii supraviețuitori...
poezie de Maria Postu din revista "Pro Saeculum" (2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre viitor, poezii despre supraviețuire, poezii despre plagiat sau poezii despre muzică
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre infinit sau poezii despre ceas
Suntem
Suntem doar
tina lui Dumnezeu
suflata
cu duh,
framintata
cu apa si sudoarea lui,
modelata in semnul crucii
pe care o ducem in spate!
Suntem creatia divinului etern,
mai efemeri
ca fericirea,
mai chirciti
ca durerea!
Suntem buni si rai
in acelasi timp,
aici si acolo,
pretutindeni si nicaieri!
Suntem,
fara a fi nimic!
poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre durere, poezii despre cruce, poezii despre apă sau poezii despre Dumnezeu
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
Doar Scriptura-i cartea vie
Dată aici de Creator
Să conducă-n veșnicie
Pe tot omul muritor
Să conducă la viață
Orice om de pe pământ
Care ochii și-i înalță
Înspre Dumnezeul Sfânt
Scriptura doar ne aduce
Și lumina și-Adevărul
Prin ea oamenii să urce
Hristos să le fie țelul
Prin credință și iubire
Viața nouă s-o trăiască
Umblând în neprihănire
Până-n patria cerească
Căci Isus este lumina
Ce emană din Scriptură
Lui să-i dai pe todeauna
A ta gingașă făptură
Și Isus e calea vie
Ce te duce-n cerul sfânt
De trăiești în veșnicie
Chiar al Domnului Cuvânt
Doar Isus totul ne-nvață
Cum aicea să trăim
O cu totul altă viață
Pe Tatăl să îl cinstim
Numai El e legătura
Dintre om și Dumnezeu
Dacă răsfoiești Scriptura
Să salvezi sufletul tău
Un alt drum nu mai există
Înspre Tatăl Cel din cer
Isus e singura pistă
Poentru oamenii ce pier
Doar un singur Nume ni s-a dat
E Isus Hristos Mesia
Mielul Sfânt crucificat
S-avem iarăși veșnicia
Tatăl Sfânt a hotărât
Hristos Calea să ne fie
Și iată ne-a dăruit
Chiar pe Fiul Pâinea vie
Numai el este Lumina
Și Viața pe pământ
Isus doar întodeauna
Ne salvează prin Cuvânt
El Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
Ce a întocmit izvorul
Tot ce vede ochiul tău
Când în noaptea cea senină
Înspre cer ochii-i ridici
Mii de stele de lumină
De-ți par niște licurici
Isus doar El a creat
Aici zborul și privirea
Chiar surâsul cel curat
Ce ascunde-n piept iubirea
Minunatul Creator
E Isus Hristos Mesia
Și-i e scut ocrotitor
Celui ce vrea veșnicia
Și tăiește prin credință
Viața și neprihănirea
Dându-și unica ființă
Lui Isus ce e iubirea
El e Creatorul Sfânt
Ce crease Universul
Însă iată pe pământ
Și-a înscris El Însuși mersul
A venit în lumea noastră
Ca să moară sus pe cruce
Iarăși zarea cea albastră
Veșnic s-o vedem cum luce
Să primim din nou viața
Ce-am pierdut-o prin păcat
Ca și roua dimineața
S-avem sufletul curat
Doar Isus ne e menire
Și salvare și Cuvânt
Milă și neprihănire
Până-n cerul pururi sfânt
Doar prin el ne e deschis
Ceru-ntreg pentru vecie
Să intrăm în Paradis
Căci El este Pâinea Vie
Nu e nimenea sub soare
Ca Isus Mântuitorul
El e veșnica salvare
Învierea și izvorul
E izvorul de viață
Prin care noi azi trăim
Soarele ce se înalță
Tot mai credincioși să fim
În lumina lui Isus
Primim azi neprihănirea
Soarele fără apus
Ce revarsă-n noi iubirea
Singura cărare vie
Înspre viață și lumină
E Isus din veșnicie
El e viața fără vină
Căci prin El trăim iubirea
Adevărul pe pământ
Dragostea neprihănirea
Al vieții viu Cuvânt
Numai El pe toți ne leagă
De aici de Paradis
Oamenii să înțeleagă
Căci o ușă s-a deschis
El e Ușa și cărarea
Pentru orice păcătos
Ce dorește îndurarea
Din lume să fie scos
O soluție s-a dat
Prin El pentru fiecare
Ca să fie-n veci spălat
De păcatele amare
Este jertfa din Calvar
Sângele nepriănirii
Prin care viața-n dar
O-avem pe drumul iubirii
Drumul sfânt al Lui Hristos
Care singur l-a trasat
Pentru omul păcătos
Ce se vrea iarăși curat
Doar prin El se dăruiește
Iarăși viața cea pierdută
Cine-o vrea iar o găsește
Și primit va fi la nuntă
Domnul Isus a murit
Și prin sângele Lui sfânt
Este omul curățit
Și-mbrăcat azi în Cuvânt
Numai El dă mântuirea
Să intrăm pe poarta strâmtă
S-avem parte de iubirea
Mirelui ceresc la nuntă
Glorie dar Lui Mesia
Pentru jertfa din Calvar
Prin care iar veșnicia
Omul o primește-n dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre stânci sau poezii despre râuri