glob

Orice dragoste ne face vulnerabili. Orice iubim ne va da darul durerii undeva de-a lungul drumului. Dar cine ar trăi închis într-un glob de sticlă doar pentru a se feri de a fi rănit? Astfel de oameni sunt puţini. Îmi pare rău pentru ei. Cred că sunt ca şi morţi.

citat din Gladys Taber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul:
- Să-ncepem la geografie. Stănică Ion!
- Ordonaţi!
- Spune-mi unde sunt polii?
- Trăiţi, don locotenent, în lada lu don căpitan casier!
- Nu aşa, rătane! (arătând pe glob) Uite unu aici şi unu colo. Ai înţeles?
- Am înţeles, trăiţi. (ducându-se la loc, către alt soldat) De calic ce e, vede numai poli!

Anton Bacalbaşa în Moş Teacă - Din cazarmă, Şcoala regimentului (1894)
Adăugat de M.G
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda părerii unor oameni cu minte îngustă care ar vrea să închidă rasa umană pe acest glob ca în interiorul unui cerc fermecat din care nu avem voie să ieşim niciodată afară, noi vom călători într-o zi pe lună, pe planete şi pe stele cu aceeaşi uşurinţă, rapiditate şi siguranţă cu care facem acum o călătorie de la Liverpool la New York.

Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel trebuie să iubeşti viaţa

Astfel trebuie să iubeşti viaţa şi-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge şi pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.

poezie de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul

Cerul şi pământul dovedeau cine sunt:
Pământul livid, abia răsuflând, tot numai teamăt;
Cerul împovărat, tragic, extenuat:
Albă, albă,-n tăcerea plină de freamăt,
A apărut şi-a dispărut o casă-într-o clipire de ochi;
Ca un glob ocular îngrozit, trăsnit de-un cosmic deochi,
Dechizându-se, plesnind, în noaptea neagră ca un mormânt.

poezie clasică de Giovanni Pascoli, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora a treia am avut geografia. Şi eu care credeam că geografia e cine ştie ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte uşor! Geografia este ştiinţa despre pământul pe care trăim noi, despre munţi, mări şi oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept şi întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu aşa ceva, dar am crezut că e cine ştie ce poveste sau născocire. Acum însă se ştie sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, şi că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii şi animalele şi tot ce se află pe pământ, şi iată de ce vietăţile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta şi-şi închipuie că merg aşa cum trebuie; pentru că, nu-i aşa, dacă lasă capul în jos şi se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalţă capul, văd cerul. De aceea li se pare că şi ei merg cum trebuie.

Nicolai Nosov în Vitea Maleev la şcoală şi acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar sorii Pleiadelor sunt foarte îndepărtaţi, sunt la vreo 190 de ani lumină de noi, iar Soarele nostru, transportat acolo, nu l-am mai vedea decât numai ca o steluţă de mărimea 9, adică numai cu lunetele l-am mai putea vedea. Dacă există locuitori pe unele din planetele acestor sori gigantici, apoi ei văd Soarele nostru ca o stea de mărimea 9 în constelaţia Şarpelui. Nici nu ar bănui ei că în jurul acelei steluţe neînsemnate pluteşte un glob numit Pământul, ai cărui locuitori se silesc să priceapă rostul universului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce vreau să spun, totuşi, este că distinsul nostru oaspete (Nicolae Ceauşescu) din seara aceasta, dintre toţi oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai însemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul că a văzut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntaţi şi nu numai pe acelea care implicau propria sa ţară sau o altă ţară, cu al cărei conducător el putea discuta într-un anumit moment. El a dat dovadă de înţelepciune şi înţelegere şi a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi rămas, poate, închise pentru totdeauna".

Richard Nixon în Conferinţa de presă a Clubului Naţional al Presei din Washington, Dialog româno-american (5 decembrie 1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de Crăciunul în doi

Cântau colindele, dar gândul
Fugea aiurea, rătăcit,
Şi-i răscolea în amintire
Crăciunul lângă cel iubit.

Îl vede lângă brad, şi-ntreabă
De-a spart vreun glob când le-a adus,
Şi-l ceartă fiindcă nu ajunge
Să pună steaua-acolo, sus.

Mi-e dor să te mai cert, bărbate,
Să-ţi prind fularul strâns, la gât,
Să-ţi încălzesc în mâini obrajii,
Să-ţi leg şiretul, cât de cât.

Mi-e dor de şapca ta-ntr-o parte,
De vocea-ţi caldă, de tenor;
Mi-e dor să colindăm, bărbate.
De tine şi de noi, mi-e dor!

poezie de Sorin Ovidiu Bota (16 decembrie 2018)
Adăugat de Sorin Ovidiu Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!